Patru bărbaţi de vîrste diferite stau istoviţi pe scaune de lemn în anticamera celui mai rău famat bar din Anglia. La picioarele lor lîncezesc diferite capete de păpuşi, un biberon gol, cîteva perechi de botoşei şi o cutie de şerveţele pentru bebeluşi. Doi dintre bărbaţi încă leagănă cărucioare în care copiii lor dorm liniştiţi, în pofida mediului înconjurător. Cu mult efort, cel mai tînăr dintre ei scoate din rucsac un vraf de hîrtii şi începe să citească cîteva statistici despre concediul de paternitate în legislaţia britanică. Astfel începe filmul-pilot al lui Alasdair Shanks – actor, regizor şi tată – care şi-a propus să prezinte realitatea nemediatizată a multor taţi englezi, într-un proiect intitulat „Dummies“.

Pentru un subiect relativ nou în psihologie, literatura despre rolul tatălui în familia contemporană se arată a fi nu numai stufoasă, ci şi promiţătoare. Etichete de genul tatăl „non-tradiţional“, „noul părinte sensibil“ şi sintagme ce descriu „statutul rezidenţial al bărbatului divorţat“ sînt doar mici antreuri în meniul delectabil al cercetărilor ştiinţifice actuale.

Rolul tatălui s-a schimbat de-a lungul timpului. Şi este în egală măsură, dacă nu chiar mai mult, construit social, ca şi cel al mamei. De la imaginea părintelui educator al secolului trecut, a cărui datorie era să-şi înveţe copiii să citească cu precădere texte religioase, prin urmare adoptînd înalte conduite morale, la imaginea tatălui care „aduce pîinea acasă“, apărută odată cu mişcarea de industrializare, care i-a obligat pe bărbaţi să lucreze multe ore peste normă şi a lăsat grija copiilor exclusiv pe mîna femeilor. În deceniul ce a urmat celui de-Al Doilea Război Mondial, în America s-a cimentat puterea clasei mijlocii, iar existenţa multor familii preponderent în mediul suburban a creat noi modele de comportament, cosmetizînd din nou imaginea tatălui. Bărbaţii erau v