Ziua naţională reprezintă o dată care este adânc marcată în inima fiecărui patriot autentic, acest lucru fiind valabil pentru toate ţările şi pentru toţi patrioţii. Într-o perioadă tulbure, din multe puncte de vedere - moral, financiar, economic - , o astfel de abordare poate părea bombas-tică, dar nici pe departe lucrurile nu stau aşa.
Zilele se mai schimbă, dar simbolurile şi patria rămân şi acest lucru este foarte important. Legea numărul 10 din 31 iulie 1990 consfinţea data de 1 decembrie drept Ziua Naţională a României, acest lucru fiind întărit şi de Constituţia din 1991, articolul 12, alineatul 2. Pentru români, această dată avea o valoare aparte înainte ca legile să întărească acest lucru. La 1 decembrie 1918, Adunarea Naţională de la Alba Iulia, constituită din 1228 delegaţi, care aveau susţinerea a 100.000 de persoane adunate la eveniment din toate colţurile ţării, a adoptat o Rezoluţiune care consfinţea unirea tuturor româ-nilor din Transilvania şi întreg Banatul cu ţara mamă.
La 93 de ani de la acest eveniment, merită să reamintim principiile fundamentale proclamate de Adunarea Naţională la alcătuirea noului Stat Român: 1. Deplină libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său şi fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea ţării în proporţie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc. 2. Egală îndreptăţire şi deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din Stat. 3. Înfăptuirea desăvârşită a unui regim curat democratic pe toate tărâmurile vieţii publice.
Votul obştesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod proporţional, pentru ambele sexe, în vârstă de 21 de ani la reprezentarea în comune, judeţe ori parlament. 4. Desăvârşită libertate de presă, asociere şi întrunire,
