In timp ce lumea euroatlantica contabilizeaza succesele inca neclare ale primaverilor arabe, iar America isi freaca mainile, convinsa ca a pus cu botul pe labe copiii neascultatori din Afganistan si din Irak, atelierele iraniene isi ascut armele, iar zanganitul lor se desfasoara nederanjat.

Iranul pritoceste bomba cu plutoniu

Urmarind felul cum Iranul isi pregateste cu consecventa programul nuclear si mestereste rachete cu raza lunga de actiune, numai un naiv ar putea crede ca liderul de la Teheran isi expune tara la un adevarat dezastru financiar, fara un scop precis.

Fostul vicecancelar si ministru de Externe al Germaniei Joschka Fischer publica in Project Syndicate un articol in care isi exprima convingerea ca n-ar trebui neglijat dublul joc al Iranului: pe de o parte ramane formal semnatar al Tratatului de Neproliferare Nucleara, iar pe de alta parte, se dovedeste cel mai harnic slujitor din lume al insasi proliferarii nucleare.

Pe buna dreptate, autorul observa ca tara nu are nevoie de imensele laboratoare, asa zise civile, pentru imbogtirea uraniului: in tot Iranul exista un singur reactor nuclear civil, a carui baza materiala este asigurata integral din Rusia.

Imbogatirea uraniului, ca si costisitorul laborator de apa grea pe care si l-a facut Iranul cu grele sacrificii, nu pot avea nici o alta explicatie, decat numai pregatirea bombei cu plutoniu.

Cainii latra, caravana trece

Te sperii la gandul ca un Iran cu arme nucleare ar modifica radical echilibrul din Orientul Mijlociu, ar reinflama imediat cursa inarmarilor si ar arunca in derizoriu insusi Tratatul de Neproliferare, cu consecinte incalculabile pentru intreaga lume.

Teheranul este constient de aceasta perspectiva apocaliptica, ba, mai mult, si-o doreste cu fervoare si nu precupeteste niciun efort sau cheltuiala