Explicabila mirarea lui Eckstein-Kovacs Peter ca UDMR nu pune pistolul la tampla PDL pentru a obtine adeverinta de Tinut Secuiesc. Insa cred ca fostul consilier prezidential pe probleme de minoritati a exprimat mai degraba o frustrare ca negocierea de pe pozitii de forta nu este posibila, si nu un repros.
Pentru ca, indiferent cat de bine stapanesc liderii maghiari arta santajului si cat ar fi uns ei balamaua Puterii cu necesitatea stabilitatii pe timp criza - plus alte povesti de adormit copiii -, formele de relief ale politicii romanesti traverseaza o perioada de redesenare.
Iar consecinta este ca Uniunea isi pierde, putin cate putin, din forta, fenomen la care ma gandesc ca pune umarul Traian Basescu, satul, probabil, ca o formatiune care exprima vointa a sapte procente din electorat sa puna conditii unui bazin de aproape cinci ori mai mare.
Pe ce ma bazez? Merg la pagina web a Senatului, ca tot reprezinta arhitectura Camerei superioare a Parlamentului cel mai suculent subiect al acestor zile. Desi se pot lauda ca sunt singurul grup care si-a conservat structura (9 alesi), ungurii nu se pot consola cu asta. Sub ochii lor, progresistii au ajuns la 14 bucati.
Impreuna cu cei 48 de pedelisti se strang 62 (nu stiu daca cifrele de pe site sunt corecte, dar daca exista variatiuni sunt minore, eu semnalez un fenomen).
Cand vor atinge numarul magic 69, senatorii PDL plus UNPR pot spune la revedere UDMR. Povestea deputatilor este similara. Impreuna cu progresistii si grupul minoritatilor, pedelistii au 155 de reprezentanti, avand nevoie de inca 12 ca sa le rada in nas partenerilor de la Uniune.
Nu ca ar fi usor de strans, dar nici imposibil. Grupul lui Mircea Geoana din Senat are corespondente la Camera Deputatilor, unde la un semn al lui Marian Vanghelie, fruntasii strans uniti in jurul Aurei Vasile p
