- Editorial - nr. 900 / 29 Noiembrie, 2011 Miercuri, 27 noiembrie 1940. Un "Buick” negru, cu numarul "6211 – BR”, in care se aflau mai multi membri ai Politiei Legionare, se indreapta spre vila cu un singur etaj, situata pe Calea Codrului, din Sinaia. "Indepartat de la Universitate, fara vreun motiv legal, numit profesor pe viata de o lege votata in Parlament – conform unui martor, Constantin Marinescu –, la cei 69 de ani, Profesorul traia acolo fara salariu, fara pensie”. Intrebat: "Din ce traiti?”, a raspuns doamna Ecaterina Iorga: "Dintr-o modesta suma trimisa de doctorul Constantin Angelescu, fostul ministru al Instructiunii Publice. Traim, cumparand numai cartofi!”. Sotia Profesorului tocmai citeste o parte din textul unei conferinte pe care Nicolae Iorga trebuia s-o rosteasca la radio, inca in septembrie, amanata din varii motive. Era dupa Diktatul de la Viena, din 30 august 1940, prin care nordul Ardealului era dat, prin rapt, Ungariei horthyste si fasciste, de catre puterile garante: Germania si Italia. "Voi vorbi astazi – incepea textul conferintei –, sprijinit pe tot ce ma invata trecutul, despre granita nestapanita cu sange de noi, neplatita cu sange de altii, care se taie astazi sub auspiciile unei puteri in afara de noi, cari pierdem, si in afara de cei cari castiga...” Apropiindu-se de sotie, Ecaterina (cu care se casatorise in Scheii Brasovului, sora marelui slavist Ioan Bogdan, a istoricului Gheorghe Bogdan Duica si a generalului Bogdan, "vlastar al unei inzestrate familii romanesti din Brasov), Profesorul ii intinse o coala de hartie impaturita, rugand-o: "Vreu sa mi-o citesti. Imi place glasul tau!”. Luand coala de hartie, sotia o desfacu. Era poezia "Brad batran”: "Au fost taind un brad batran,/Fiindca facea prea multa umbra,/ Si-atuncea, din padurea sumbra/Se-auzi un glas pagan:// O, voi ce-n soare cald traiti/Si ati rapus stramosul nostru,/ Sa