A tunat Domnul şi i-a adunat pe toţi arbitrii gafeuri în Liga 1. Etapa cu numărul 15 din acest weekend nu a fost nicidecum a vreunei echipe, ci etapa fluieraşilor, care au făcut nişte greşeli de nepermis pentru ecusonul FIFA pe care îl deţin majoritatea. CCA şi-a dat din nou cu firma-n cap.

Să începem mai întâi cu tuşierul Nica, considerat cel mai bun arbitru de margine, a fost singurul om de pe planetă care a văzut penalty la căderea în careu a lui Mihai Costea, în Steaua – FC Braşov 1-0. Reluarea este foarte clară, Costea alunecă înainte să ajungă portarul la el, iar acesta din urmă nici măcar nu-l atinge în săritură. Penalty cu gol şi Steaua ia trei puncte cu noroc. Mergem la Sibiu, unde Voinţa primea vizita celor de la CFR Cluj. Oaspeţii au câştigat şi ei nemeritat cele trei puncte. Faza care a stârnit ropotul de huiduieli la adresa brigăzii de arbitri a fost presupusul fault al lui Dîlbea la portarul Beto, văzut doar de centralul Radu Petrescu şi nimeni altcineva, terminat cu anularea golului reuşit de mijlocaşul Voinţei. Adică ce presupus fault, vorbesc prostii, nici fault nu se poate numi acea cădere, e mai degrabă o regie ieftină venită de la un portar care şi-a greşit vocaţia. În mod sigur Beto e mai priceput la actorie decât la fotbal. Nici faulturile nu mai sunt ce au fost odată.

Ovidiu Haţegan a avut şi el câteva intervenţii discutabile la U Cluj – Oţelul 1-1, dar spre deosebire de cele de mai sus care au fost decisive pentru rezultatul final, intervenţiile lui Haţegan nu au decis partida, dar au distrus frumuseţea jocului de fotbal. Penalty-ul din care a deschis Oţelul partida a fost corect acordat, existând contact între Păcurar şi Paraschiv. La FCM Târgu Mureş – Concordia 3-0, centralul Cojocaru a dictat şi el un penalty aiurea la scorul de 1-0 pentru gazde.

Încep să pun serios la îndoială veridicitatea testelor pe care le impun