TVR s-a dezvoltat ca un adolescent care creşte brusc şi rămâne dezorientat, cu picioare nesigure care nu-l ţin.

Raportul pe anul precedent al televiziunii publice semnalează fără escamotări o creştere semnificativă a deficitului, de la aproximativ 77 milioane lei în 2009/2010, la aproape 162 milioane lei la finele anului 2010. Din bugetul alimentat din taxa TV (îngheţată din 2003 la 4 lei/familie lunar, cea mai mică în comparaţie cu televiziunile publice din Uniunea Europeană), din publicitate şi servicii către terţi, precum şi de la bugetul statului pentru plata emisiei şi pentru investiţii, TVR a avut aşadar cheltuieli uriaşe, de peste 200 milioane lei, faţă de încasările şi colectările liliputane. Unde se duc, totuşi, atâţia bani publici în vreme de criză, când toate companiile media comerciale îşi restrâng bugetele, iar bătălia pe publicitate a devenit un război fratricid? Sume imense doar tranzitează TVR, oprindu-se la Societatea Naţională de Radiocomunicaţii (SNR), alte sume imense sunt înghiţite de salariile celor aproximativ 3.500 de angajaţi, sume serioase se duc în bunuri şi servicii etc.

Ce pot face managementul şi Consiliul de Administraţie pentru a domestici acest monstru bugetofag cu şase capete distincte, TVR1, TVR2, TVR3, TVR Info, TVR Cultural, TVR Internaţional, plus cele cinci studiouri regionale, TVR Iaşi, TVR Cluj, TVR Timişoara, TVR Craiova, TVR Tg. Mureş? Măsurile, obligatorii la situaţia de acum, reprezintă însă o adevărată ruletă rusească. Fiecare măsură potenţială se loveşte de impedimente structurale, de legislaţia incompletă şi de rezistenţa instituţională şi umană la orice schimbare. Asta dacă există voinţa şi competenţa de a redresa instituţia. Istoria recentă a televiziunii publice arată că niciun preşedinte-director general şi membrii CA numiţi politic n-au răspuns şi n-au plătit pentru conducerea defectuoasă, pentru