Care este situaţia actuală a infracţionalităţii minorilor din România?

Din 2004 pînă în 2008, există o descreştere semnificativă a efectivelor, urmată apoi de o uşoară creştere, pe fondul actualelor condiţii socio-economice.

Referitor la ponderea principalelor categorii de infracţiuni, constatăm o relativă conservare a acestora. Astfel, în 2004, 82,3% dintre minori au săvîrşit infracţiuni contra patrimoniului, în timp ce, în anul 2011, 82% execută pedepse privative de libertate pentru acest tip de fapte penale. De asemenea, se menţine procentul de 7% al infracţiunilor privitoare la viaţa sexuală. Evidenţiem, însă, tendinţa de uşoară creştere a numărului de infracţiuni comise contra persoanei, de la 7% (2004), la 9% (2011) – aspect relevant pentru planificarea intervenţiilor recuperative de specialitate.

Legislaţia în cazul infracţionalităţii minorilor

Cît de bine este pusă la punct legislaţia noastră cu privire la infracţiunile comise de minori?

Conform prevederilor legale aflate în vigoare, minorilor care au săvîrşit infracţiuni li se pot aplica două tipuri distincte de sancţiuni penale: măsura educativă a internării într-un centru de reeducare şi pedeapsa privativă de libertate.

Măsura educativă a internării în centrul de reeducare se realizează în baza Decretului nr. 545/1972 şi este destinată recuperării psihosociale a minorilor cu vîrste cuprinse între 14 şi 18 ani care au săvîrşit fapte penale. Potrivit art. 104 Cod Penal, această măsură se ia în scopul „reeducării minorului, căruia i se asigură posibilitatea de a dobîndi învăţătura necesară şi o pregătire profesională în funcţie de aptitudinile sale”. Astfel, minorul rămîne în centru minimum un an, după care, la propunerea Consiliului profesoral, instanţa competentă poate decide punerea sa în libertate. Măsura internării poate fi prelungită, dacă se apreciază că aceasta es