(apărut în Dilemateca, anul VI, nr. 67, decembrie 2011)
Laure Murat, născută în 1967, este specialistă în istoria culturii, profesoară în cadrul departamentului de studii franceze şi francofone de la Universitatea California - Los Angeles (UCLA). Domeniile sale predilecte de cercetare le constituie "al treilea sex" (La Loi du genre: une histoire du "troisième sexe", Fayard, 2006) şi istoria psihiatriei (căreia i-a consacrat o carte de succes, La Maison du docteur Blanche: histoire d'un asile et de ses pensionnaires, de Nerval à Maupassant, Lattès, 2001 - Premiul Goncourt pentru biografie şi Premiul pentru critică al Academiei franceze). L'Homme qui se prenait pour Napoléon (Gallimard, 2011) a primit anul acesta Premiul Femina la categoria eseu. Cartea stabileşte, prin cercetarea atentă a arhivelor, posibilele legături între Istorie şi delirul ca formă de nebunie.
Revoluţia sau despre uşurinţa de "a-ţi pierde capul"
Există, de la Jules Michelet la Michel Foucault, trecînd prin Şcoala Analelor, o tradiţie franceză a valorizării arhivelor, cărora li se cere depăşirea privilegiului de a fi "cunoaştere pozitivă" (savoir positif) pentru a deveni "un poem, un tablou, o piesă de teatru", documente, mărturii saturate de reflecţie şi de acţiune în germene, contribuind, în viziunea lui Michelet, la "resurecţia vieţii integrale". Cercetînd arhivele naţionale, departamentale, pe cele ale serviciilor de asistenţă publică sau registrele de observaţii medicale ale diferitelor stabilimente de sănătate, autoarea studiului este interesată mai puţin de trasarea unei istorii a psihiatriei şi a instituţiilor consacrate maladiilor mintale, cît mai ales de articularea discursului între ideologie şi patologie pe tot parcursul secolului al XIX-lea.
Într-un Traité médico-philosophique sur l'aliénation mentale ou la manie, publicat în 1800, medicul Philippe Pinel stab
