De câteva săptămâni, lunea, la unsprezece şi zece seara, tot mai mulţi români învaţă fotbal cu televizorul în faţă. Replay, emisiunea aceea nocturnă de la TVR în care nu se ceartă nimeni cu nimeni şi nici nu se dau declaraţii epocale, propune un fel de integrală Steaua - Dinamo. Purtată de Marian Olaianos şi de Marius Mitran de la origini până în prezent, ea a ajuns, cu două nopţi în urmă, în cea mai valoroasă epocă a ei. Cu puţin înainte de 1990, când jucătorii nu plecau în străinătate, iar cele două echipe se călcau pe picioare prin fazele superioare ale competiţiilor europene.

Restituirile in integrum de luni noapte au rol de Teleşcoală, dacă tot ne referim la acei ani. La Replay, dacă ştii, îţi aduci aminte, iar dacă nu ştii, înveţi. Tinerii care atunci fie încă nu erau, fie abia apăruseră, pot vedea un Hagi fabulos, un Lăcătuş năvalnic, un Lupu care parcă juca hochei, un Sabău iute şi tehnic, un Andone aspru ca o perie de sârmă, un Cămătaru cu faţa însângerată, bătându-se ca un erou de epopee romantică.

Se poate învăţa valoarea, dar se poate învăţa şi decenţa. Pe vremea aceea, foştii nu-i contestau pe actuali, arbitrii erau respectaţi, antrenorii se aflau în stare de rivalitate sportivă, nu de război. Iar tribunele gemeau de oameni despre care se spunea că aveau drept singura bucurie fotbalul. Problema e că azi de multe ori n-o mai avem nici pe aia şi trebuie să căutăm imagini de dinainte de 1989 ca să vedem cum era când ne bucuram sincer de fotbal.

De câteva săptămâni, lunea, la unsprezece şi zece seara, tot mai mulţi români învaţă fotbal cu televizorul în faţă. Replay, emisiunea aceea nocturnă de la TVR în care nu se ceartă nimeni cu nimeni şi nici nu se dau declaraţii epocale, propune un fel de integrală Steaua - Dinamo. Purtată de Marian Olaianos şi de Marius Mitran de la origini până în prezent, ea a ajuns, cu două nopţi în u