Aşa scria Cristian Mungiu in jurnalul lui “432” inainte de anuntarea palmaresului de la Cannes. 2007 avea sa fie cel mai glorios an al cinematografiei romane - doua filme romanesti (“432” si “California Dreamin’”) cucereau cele doua competitii principale ale Cannes-ului. Cititi in acest episod si despre scurtmetrajele “Valuri” si “Lectia de box”.
Desi recurgea la referinte fotbalistice, Cristian Mungiu respingea in interviurile de dinaintea festivalului ideea ca ocaziile se razbuna si ca, daca n-a luat Premiul Camera d'Or cu "Occident" (fusese printre favoriti), va lua cu "4 luni, 3 saptamani si 2 zile". Altfel, sigur ca visa la un premiu.
Cannes-ul 2007 a fost fabulos. Era a 60-a editie si toata lumea buna a filmului mondial era in par pe Croazeta. Competitia Oficiala ii strangea la un loc pe cativa dintre cei mai mari cineasti din lume: Wong Kar-wai, Quentin Tarantino, Gus Van Sant, Pedro Almodovar, Emir Kusturica, Alexandr Sokurov.
Alaturi de ei, si micutul Mungiu, venit cu sotia si copilul Vladimir - pe care tot inainte de Cannes il considera "vinovat" de tot ce i se intamplase bun in ultima vreme.
Filmul a fost prezentat la inceputul festivalului si a ramas favoritul criticilor pana la final ("le chouchou de Cannes"/"rasfatatul Cannes-ului" avea sa i se spuna regizorului), cand s-a intamplat o raritate - preferintele juriului au coincis cu cele ale criticilor.
"Premiile s-au decis de sus", va spune Mungiu la intoarcere. Adica s-a decis intai Palme d'Or-ul si pe urma restul premiilor. (Tot Mungiu va spune: "Daca as fi facut filmul acum cativa ani, sansele de a ajunge in competitie ar fi fost minime".)
A fost primul an cand auzeai vorbindu-se peste tot de "filmul romanesc". "Ai vazut filmul romanesc?" se intrebau jurnalistii. Altii vorbeau in cele mai imposibile limbi, dar cand auzeai "4 Months", st