"Iubesc România pentru că prima dragoste nu se uită niciodată. Şi, înainte să mă îndrăgostesc de o femeie m-am îndrăgostit de lucrurile, locurile, care mă aşteptau acolo când am deschis ochii", spune George Moise, autorul cărţii "Iertaţi-mă că nu sunt japonez", care locuieşte, de trei ani şi jumătate, în oraşul Ito, aflat la două ore de Tokyo. Apoi adaugă. " Şi nu iubesc România pentru că de ceva vreme nu o mai recunosc şi nu mă mai recunosc pe mine în ea".
Absolvent de jurnalism şi scenaristică, George Moise a lucrat o vreme într-o agenţie de publicitate din România, până când, dezamăgit de ce vedea acolo, s-a hotărât să plece în aventura vieţii lui. S-a angajat fotograf pe un vas de croazieră, unde a cunoscut-o pe Miwako, japoneza care i-a devenit soţie.
Intră AICI pe site-ul deceiubescromânia.ro
"Când am ajuns în Japonia, a fost ca şi când cineva m-ar fi luat de mână dintr-o mulţime de oameni agitată şi m-ar fi aşezat pe o bacă, să mă liniştesc puţin", îşi aminteşte el. Astăzi locuieşte, împreună cu familia soţiei, în peninsula Shizuoka, unde au o pensiune tradiţională, ryokan.
Decorul vieţii lui e format acum din "pereţi de hârtie, femei în kimono, stăpânul casei care mârâie. Aşa vorbesc bărbaţii pe aici", inclusiv socrul său, Tata-san, pe care l-a poreclit Shogunul, şi cu care vă puteţi întâlni în cartea "Iertaţi-mă că nu sunt japonez", al cărui prim tiraj s-a epuizat deja. Unul nou urmează să apară pe piaţă în decembrie.
Îl puteţi vedea acum pe George Moise, îmbrăcat într-un tricou cu "Te iubesc", pe pajiştea din faţa unei săli de spectacole din oraşul Toyohashi. Alături de el se află câteva românce care, ca şi el, locuiesc acum în Japonia. Tocmai au terminat de cântat colinde, la un festival, şi vorbesc despre ţara pe care au lăsat-o în urmă. Însă atmosfera nu este una de Crăciun.
"Am devenit majori în 1989. Şi practic
