"Vi se pare anormal că un arbitru e şi angajat al unui club? Şi, ce să facem? Aşa ar trebui să renunţăm la aproape toţi arbitrii, 35 la sută dintre ei sînt angajaţi la cluburile de fotbal!", a declarat vicepreşedintele CCA, Aron Huzu
"Nu le putem îngrădi dreptul la muncă oamenilor, vreţi să avem arbitri şomeri?! Regulamentul nu le interzice să fie angajaţi de cluburi, nu e nici un conflict de interese. În România sîntem bolnavi de teoria conspiraţiei", a comentat şi preşedintele Ion Crăciunescu.
Pornind de la aceste doua declaratii, ma gandesc spre viitorul arbitrajului romanesc.
Se pare ca zicala "eu centrez, eu dau cu capul" nu este o incompatibilitate ci o realitate demonstrata in fotbalul romanesc.
Ce rost are sa crestem juniori, sa platim fosti fotbalisti sa ii creasca pe juniori? Ce rost are sa mai platim fotbalisti profesionisti? Luam doi-trei arbitrii, ii angajam la club, plus un fost arbitru cu experienta, il angajam presedinte si pa.
Orice fault in atac se transforma automat in penalty. Orice alunecare pe iarba sau adiere de vant se pedepseste cu fault. Orice cuvant spus se pedepseste cu rosu direct. Bineinteles , toate in defavoarea adversarilor tai.
Nu vreau sa spun ca greselile de arbitraj din fotbalul romanesc sunt intentionate. Doamne fereste! Insa ele sunt doar rodul unui sistem infectat mai demult cu sindromul "nepotism".
Eu nu pot intelege cum o mare parte a arbitrilor din Liga 1 sunt fii de fosti arbitrii. Fosti arbitrii, care s-au succedat la conducerea arbitrajului romanesc. Nu pot intelege care sunt criteriile de promovare si criteriile dupa care sunt pedepsiti si retrogradati arbitrii.
Insa este cert faptul ca etapa de etapa se comit greseli impardonabile din partea arbitrilor. Este cert faptul ca arbitrii cu "nume" raman pe posturi, indiferent de greselile pe care le comit. Si bin
