Dintr-o parte a istoricului Corn al Abundentei sangele inroseste Eufratul. Se intampla de opt luni. Ca si cum nu ar fi fost destul de arida tara Damascului, unde desertul usuca mai bine de o treime din teritoriu, vantul mortii bantuie acest stat. Sub forma unui razboi civil.
Fratricidul se deruleaza sub domnia unui presedinte inflexibil, Bashar al-Assad. Conform Natiunilor Unite, actiunile de reprimare declansate contra manifestatiilor impotriva regimului s-au soldat, pana acum, cu peste 3.500 de morti. Alte zeci de mii de persoane au fost arestate.
Liderul acestei natiuni aflate la intersectia a trei continente nu scapa niciun prilej sa mentioneze apasat ca "Siria nu se va inclina" in fata ingerintelor straine, pe fondul presiunilor internationale in favoarea stoparii actiunilor de reprimare a protestelor. Suna foarte cunoscut aceasta mentiune a sefului musulman.
Mai mult, al-Assad acuza fatis ultimatumul deja expirat inaintat de Liga Araba, spunand ca ofera lumii un pretext pentru amestec in afacerile interne ale statului pe care-l conduce cu o mana de fier. Presedintele sirian a admis nuantat ca serviciile sale de securitate au comis unele erori prin uciderea ori arestarea a sute de civili.
Dupa cum se vede, numarul victimelor a fost minimalizat. Respectivele greseli, insa, in acceptiunea sa, s-au produs individual. In niciun caz concertat, ca efect al ordinelor oficiale de stat.
In Orientul Apropiat este aproape imposibil sa fie vreodata liniste. Cauzele sunt multiple. In cazul Siriei, de pilda, in pofida bogatiilor numite petrol si gaze naturale, doar putin mai mult de un sfert din teritoriu este pamant arabil. Frustrarile au mai ales caracter politic si militar.
Nu trebuie uitat faptul ca aproximativ 1.300 de kilometri patrati sunt ocupati de Israel, in vreme ce muntele Hermon este in dispu