(apărut în Dilemateca, anul VI, nr. 67, decembrie 2011)
● Heinrich Mann, Îngerul albastru, traducere de Eugen Filotti, Editura Nemira, 2011
De fiecare dată cînd trebuie să scriu textul pentru Dilemateca, am în minte mai multe începuturi posibile. Fiecare dintre ele m-ar duce, probabil, într-o cu totul altă direcţie, aşa că sînt nevoită să mă opresc la unul singur. Dar pentru că acuşi vine Crăciunul, aş vrea să-mi fac cadoul mai multor începuturi, aşa cum un producător generos i-ar permite unui regizor să filmeze şase variante diferite pentru primele cinci minute ale filmului său, lăsîndu-l apoi să aleagă ce-i convine.
Aşadar:
1. Nici nu vă închipuiţi cum vă poate schimba relaţia cu un scriitor faptul că, într-o după-masă de februarie, în timp ce vă plimbaţi prin Literaturarchiv din Marbach (cea mai mare arhivă literară a Germaniei), daţi peste rochiţa lui de botez, albă, brodată şi apretată, expusă într-o vitrină de muzeu. Asta am păţit eu cu fraţii Mann - Heinrich şi Thomas. Şi mi-ar plăcea să o păţesc şi cu alţi regizori şi scriitori de care mi-e teamă. Cu Dostoievski şi Haneke, de exemplu.
2. Nici nu vă închipuiţi ce gură de aer proaspăt poate fi o carte scrisă în 1905, după ce v-aţi îndeletnicit în ultima vreme cu literaturi contemporane şi acide. Ca să nu mai vorbesc de filmele din anii '30, consumate, dacă se poate, la Cineclubul Film Menu, miercurea, la Union.
3. Nici nu vă închipuiţi cît de bine se potriveşte pasajul "Unrat văzu şiruri întregi de guri căscate, negre, cu cîţiva colţi galbeni printre locuri goale, altele cu cîte o semilună de os alb de la o ureche pînă la cealaltă, tivite cu bărbi pescăreşti ce se întindeau ca o cunună pe sub bărbie, cu mustăţi ţepoase deasupra buzei de sus" cu un cadru din filmul lui Josef von Sternberg (avea o mustaţă ca o salcie), în care camera cuprinde generos, dar mai ales expresionist,
