Am gândit campania "De ce iubim România" încă din luna mai. La început, în proiect nu era decât un simplu reportaj despre străinii care trăiesc în România: cum s-au adaptat, ce le place, ce nu, ce ar schimba, dacă duc dorul ţării-mamă. Apoi, stând de vorbă cu personajele articolului nostru şi adunându-se material din belşug, nu ne-am îndurat să înghesuim atâta viaţă în câteva mii de semne. Aşa s-au născut cele 20 de poveşti "cu străini" puse sub titlul înşelător "De ce iubim România". Spun înşelător pentru că oamenii intervievaţi n-au făcut declaraţii de dragoste ca la Cântarea României, ci şi-au povestit experienţele de viaţă şi de adaptare, cu bune şi cu rele, având însă avantajul să privească mai senin realitatea românească.

Pornită de Gândul, campania s-a dezvoltat pe orizontală în tot grupul Mediafax şi PROTV cu o adresare mai directă şi mai personală ("De ce iubesc România") şi cu ambiţia declarată de a deveni cea mai mare campanie outdoor de promovare a României făcută până acum (operaţiunea "Descarcă afişul!"). La Gândul, pe lângă poveştile despre străini, am adăugat serii noi de articole, precum cele despre medicii excepţionali, despre tinerii români care lucrează la Facebook sau Google sau despre oamenii buni la inimă care îngrijesc copii născuţi fără noroc. Inutil de spus că am legat toată această desfăşurare de forţe de 1 Decembrie, dorind să arătăm că Ziua Naţională, evidenţiată în fiecare an prin paradă militară, sobor de preoţi, politicieni şi ciolan cu fasole dat pomană de diverse primării, poate fi şi altfel: adică o sărbătoare civilă, a comunităţii.

Câteva observaţii la finalul acestei experienţe:

Foarte previzibil, întâlnirea cu cei care "nu iubesc România" s-a produs din primele minute ale campaniei. Fiecare are motivele sale de neiubire. Prin urmare, de ce nu iubim România?

Nu iubim România pentru că e România lor. În pri