Căderea într-o criză economică severă la nivel global similară Marii Depresiuni din anii '30 este o posibilitate foarte reală, însă istoria, progresul civilizaţiei şi predispoziţia mult mai redusă la radicalizare politică în statele dezvoltate fac puţin probabil un nou război mondial, scrie Gideon Rachman.
"Se strică treaba din nou? Adică se strică rău - mare depresiune, război mondial? Genul de eveniment cataclismic despre care generaţia mea a învăţat să creadă că îşi are locul doar în cărţile de istorie", se întreabă editorialistul.
Situaţia din Europa este de rău augur, îngrijorare împărtăşită de ministrul polonez de externe Radoslaw Sikorski şi de preşedintele francez Nicolas Sarkozy.
"Dacă euro explodează, Europa va exploda. Este garanţia păcii pe un continent care a trecut prin războaie teribile", a afirmat recent Sarkozy, iar oficialul polonez a spus luni seara la Berlin: "Ne aflăm pe marginea prăpastiei".
Politicienii europeni au apelat de multe ori la perspectiva războiului ca la o sperietoare pentru a promova proiectul european, însă astfel de ameninţări pot fi cu greu luate în serios în Europa de Vest de o generaţie pentru care pacea şi prosperitatea reprezintă normalitatea şi totul a mers spre mai bine în ultimele decenii.
Însă evenimentele care au urmat prăbuşirii Lehman Brothers au demonstrat că lucrurile nu merg neapărat spre mai bine.
UE ca întreg este cea mai mare economie a lumii. Căderea acestei economii în haos ar avea în mod inevitabil ramificaţii globale, ar bloca fluxurile comerciale şi ar clătina sistemul financiar global. Cea mai importantă lecţie a anilor '30 este că o depresiune globală slăbeşte democraţiile şi facilitează ridicarea la putere a forţelor politice radicale. Astfel îşi fac apariţia posibile conflicte internaţionale.
O versiune modernă a Marii Depresiuni ar presupune ridicarea l
