Politicienii noştri se bălăcesc într-un lighean naţional în timp ce lumea se scufundă.

Ştiţi de câte ori au considerat românii, în majoritate consistentă, în ultimii 15 ani, că ţara se îndreaptă într-o direcţie bună? De trei ori.

Prima dată, în decembrie 1996, când se instala la Bucureşti guvernarea CDR şi Emil Constantinescu îi lua locul lui Ion Iliescu la Palatul Cotroceni. Atunci, 62,5% din români spuneau că ţara se îndreaptă într-o direcţie bună. Erau speranţele legate de un nou regim care trebuia să termine cu practicile neocomuniste, să reformeze economia şi să ducă România în NATO şi în Uniunea Europeană. În aceeaşi lună, decembrie 1996, doar 11% din români erau de părere că ţara merge într-o direcţie greşită. A fost un moment fabulos, dar de scurtă durată. Aşa cum arată datele sondajelor de opinie efectuate de IMAS, pe care deja le-am citat, entuziasmul s-a erodat rapid, un an mai târziu jumătate dintre români considerând că direcţia este greşită.

A doua oară s-a întâmplat în decembrie 2004, când Alianţa DA şi Traian Băsescu au câştigat alegerile. La fel ca în 1996, noua administraţie urma unei guvernări PSD la Palatul Victoria şi îl înlocuia la Palatul Cotroceni pe acelaşi Ion Iliescu. Mesajul lui Traian Băsescu era similar cu mesajul lui Emil Constantinescu din 1996: axa Occidentală Londra-Washington, UE, reformă, lupta împotriva corupţiei. La sfârşitul lui 2004 şi în primele luni ale lui 2005, 64,5% din români spuneau că ţara merge într-o direcţie bună. În acelaşi timp, 27% din cei întrebaţi spuneau că direcţia e greşită. La fel ca pe vremea CDR, entuziasmul s-a redus abrupt. În vara lui 2005, 61% din subiecţii sondajului erau convinşi că suntem pe un drum greşit.

A treia oară a fost la momentul integrării în Uniunea Europeană. În ianuarie 2007, 53,7% din români sperau că vom ieşi la liman.

Dar în ultimii ani, 2010 şi 201