Raportul pe anul precedent al televiziunii publice semnalează fără escamotări o creștere semnificativă a deficitului, de la aproximativ 77 milioane lei în 2009/2010, la aproape 162 milioane lei la finele anului 2010. Din bugetul alimentat din taxa tv (înghețată din 2003 la 4 lei/familie lunar, cea mai mică în comparație cu televiziunile publice din Uniunea Europeană), din publicitate și servicii către terți, precum și de la bugetul statului pentru plata emisiei și pentru investiții, TVR a avut așadar cheltuieli uriașe de peste 200 milioane lei, față de încasările și colectările liliputane. Unde se duc, totuși, atâția bani publici în vreme de criză, când toate companiile media comerciale își restrâng bugetele iar bătălia pe publicitate a devenit un război fratricid ? Sume imense doar tranzitează TVR oprindu-se la Societatea Națională de Radiocomunicații-SNR, alte sume imense sunt înghițite de salariile celor 3500 de angajați, sume serioase se duc în bunuri și servicii, licente etc.

Ce pot face managementul și Consiliul de Administrație pentru a domestici acest monstru bugetofag cu șase capete distincte, TVR1, TVR2, TVR3, TVR Info, TVR Cultural, TVR Internațional, plus cele cinci studiouri regionale, TVR Iași, TVR Cluj, TVR Timișoara, TVR Craiova, TVR Tg.Mureș ? Măsurile, obligatorii la situația de acum, reprezintă însă o adevărată ruletă rusească. Fiecare măsură potențială se lovește de impedimente structurale, de legislația incompletă și de rezistența instituțională și umană la orice schimbare. Asta dacă există voința și competența de a redresa instituția. Istoria recentă a televiziunii publice arată că niciun Președinte-Director General și membrii CA numiți politic n-au răspuns și n-au plătit pentru conducerea defectuoasă, pentru găurile financiare sau pentru abuzurile făcute, chiar dacă au fost dovedite. N-a fost tras la răspundere nici Valentin Nicolau,