“-Damian, vine războiul!? – Nu, mă, vine ziua României! “
Așa dialogau doi copii, privind absorbiți coloana de marş a arsenalului terestru de luptă, scos din unităţile militare din Ghencea, pentru a participa la repetiţia cu public a paradei de 1 Decembrie de sub Arcul de Triumf. Ca în fiecare an, organizatorii se întrec pe ei inșiși: maşini Lotus Evora, maşini de luptă MLI-84M “Jderul”, tancuri TR 85 M1 “Bizonul”, sisteme de apărare antiaerian “Ghepard” şi celebrele Humvee. Mii de uniforme, sute de autovehicule blindate, vehicule de luptă, camioane militare, radare, aruncătoare de racheta, toate cu tricolor.
Armata și Statul român ne apără pe noi, cetățenii, românii. Ei au făcut posibilă Unirea de la 1918 și anul acesta sărbătorim încă odată acest moment unic în istoria poporului român! Marșul militar, defilarea a mii de uniforme, parada elicopterelor, întregul eveniment demonstrează forță și profesionalism, iar noi, românii, grație lor suntem intangibili, protejați, fericiți, uniți sub tricolor! Beneficiind de tehnică militară de ultimă oră, bravii conducători și ostași români sunt gata oricând să se sacrifice pe câmpul de luptă pentru națiunea noastră!…
Odată terminat exercițiul, în drumul spre cazărmi, zgomotul coloanei se aude cam de la 2 kilometri, nu ai cum sa ratezi trecerea ei, decât dacă ești surd. Spectacolul pare interesant pentru copii, care au ocazia să vadă jucării la scară mare si pentru câțiva bătrânei nostalgici. Nu am văzut pe nimeni să se bucure, să aplaude. Trecută de Arcul de triumf, milităria se dezbracă de sens, ca orice artist care și-a încheiat show-ul.
În fapt, teoria statului inexpugnabil a expirat de mult dar de 1 Decembrie României i se livrează public același mesaj demodat, învechit, bazat pe forța militară, brută. Este acesta simbolul recurent al României sau doar un exercițiu patriotard de comunicare publică,
