O bijuterie medievală din nordul Banatului se degradează din cauza nepăsării autorităţilor laice şi ecleziastice.
O mănăstire, veche de mai bine de jumătate de mileniu, se află la doar 36 de kilometri de Arad. Mănăstirea Bezdin, una dintre cele cinci mănăstiri sârbeşti din România, fiinţează într-un anonimat total. La Bezdin ajung puţinii vizitatori care trec prin Parcul natural Lunca Mureşului. Ei admiră ce a mai rămas din picturile lui Teneţchi şi se bucură de ospitalitatea maicii Anghelina, care vieţuieşte printre zidurile pline de istorie ale acestui edificiu monahal.
Mănăstirea Bezdin nu a fost părăsită niciodată
La intrarea în satul Munar, pe drumul de la Arad la Periam, şoseaua se ramifică spre dreapta, spre pădure. La câţiva kilometri, se află Mănăstirea Bezdin, care are hramul „Adormirea Maicii Domnului". Numele lăcaşului de cult vine de la pârâul Bezdin, care formează o serie de mlaştini cu mult stufăriş în partea-i vestică. Cei care ajung la mănăstire sunt de obicei turiştii care vin în Parcul Natural Lunca Mureşului pentru a vizita nuferii din bălţile de la Bezdin. Mănăstirea a fost construită în mijlocul unei păduri dese, tocmai pentru a fi ferită de duşmani. Numai că, în timp, pădurea a fost tăiată şi acum edificiul religios se află între digul din spatele lăcaşului de cult şi Mureş. În apropierea mănăstirii, în apropierea satului Munar, în locul numit „Cetate", se află pietre de hotar ce marchează marginile domeniului mănăstirii. Ele datează din 1741 şi 1746 şi au inscripţionat un text latin şi slavon.
Istoria din Psaltire
Istoria mănăstirii Bezdin este extrem de interesantă. Pe o filă de Psaltire, aflată acum la Vârşeţ, în Serbia, ieromonahul Leontie Bogojevici a consemnat cum a început construcţia mănăstirii. Un bărbat din Nădlac, localitate situată pe celălalt mal al Mureşului, Iovan Iaksici, împreună cu familia sa,
