\"Săgeţile\" afaceristului au plecat din ţară imediat după începerea urmăririi penale. Martorii susţin că s-au semnat facturi în \"alb\" şi că toate cele şapte firme erau controlate de fraţii Iancu. Sursa: ADRIAN PÎCLIȘAN

Condamnat de Tribunalul Bucureşti la zece ani de închisoare, Marian Iancu respinge orice acuzaţie, susţinând că acestă decizie este o "eroare judiciară". "Nu este vorba de niciun dosar Rafo.

Personal, nu sunt implicat în niciun dosar legat de acea rafinărie! Este vorba de un dosar care priveşte mai multe firme, printre care şi una din grupul VGB.

În dreptul celorlalte firme s-au stabilit prejudicii, dar în mod eronat, pe lângă proprietarii acelor firme m-au acuzat pe mine şi fratele meu ca fiind acţionari.

Lucru cu totul şi cu totul neadevărat. Firmele la care am făcut referire nu sunt de tip-fantomă, iar acţionarii există şi sunt cetăţeni români, parte în dosar", a explicat Iancu pe site-ul clubului.

Facturi în alb

Procurorii şi martorii audiaţi în acest dosar au susţinut altceva. Astfel, ei arată că un alt condamnat la nouă ani de închisoare, Constantin Mărgărit, "venea însoţit de diverse persoane, aducând cu el facturile acestor societăţi comerciale (societăţi fantomă) semnate şi ştampilate în alb şi i-a determinat să le completeze în sensul că, aceste societăţi comerciale efectuau livrările de produse petroliere", se arată în rechizitoriul procurorilor.

Racolarea săracilor Cele şapte societăţi care au acţionat ca un paravan pentru VGB Impex "au avut ca punct de identificare sediul SC VGB IMPEX SRL Bucureşti, unde, de altfel, şi-au şi desfăşurat activitatea", mai arată anchetatorii.

Potrivit rechizitoriului, Marian Iancu, fratele său Octavian (condamnat la nouă ani de închisoare) şi Constantin Mărgărit au racolat mai multe persoane, cetăţeni români sau străini, indivizi "cu o condiţie materială modestă ("s