Tineri sau bătrâni, „străinii" cu suflet de român, cei mai mulţi dintre ei cetăţeni cu drepturi depline ai ţării, văd Ziua Naţională a României ca pe ceea ce este: un motiv să te simţi mai aproape de pământul tău. Contează mai puţin că te-ai născut aici. Important este că te-a primit.
„Fiule, patria nu se alege", este poanta unui banc mai vechi. Pentru români însă nu e amuzant deloc. Cu ochii spre Occidentul plin de belşug, românii spun blestemele ca rugăciunile, supăraţi că, în cazinoul în care s-au împărţit etniile şi ţările, în cazul românului, casa a ieşit câştigătoare. De aceea nu e de mirare că, de Ziua Naţională, românii nu văd niciun motiv de bucurie. Adevărul e că fasolea cu ciolan şi fanfara militară care sună a Chopin îmbrăcat în negru cu greu te pot introduce în atmosfera de sărbătoare. Dar asta e o altă poveste.
Există însă în România oameni al căror suflet zâmbeşte în 1 Decembrie, chiar şi la minus cinci grade. România este patria pe care aceşti oameni şi-au ales-o.
Tineri sau bătrâni, „străinii" cu suflet de român, cei mai mulţi dintre ei cetăţeni cu drepturi depline ai ţării, văd Ziua Naţională a României ca pe ceea ce este: un motiv să te simţi mai aproape de pământul tău. Contează mai puţin că te-ai născut aici. Important este că te-a primit. Mă bucur din toată inima când văd un albanez care se simte mândru oltean şi care arborează, an de an, drapelul României pe faţada cofetăriei sale. Mă bucur şi când văd un coreean cu pălărie de maramureşean sau un congolez care, de 1 Decembrie, pregăteşte masă mare, de sărbătoare.
Oare trebuie să ni se dea cuvânt de la împărăţie ca să facem o cină specială de 1 Decembrie? Românul este însă prea blazat pentru 1 Decembrie. Pentru o zi naţională care celebrează o unire, românii sunt al naibii de dezbinaţi, tocmai în această zi.
Ştiu că cel mai simplu e să dăm vina pe cei de sus că nu ne
