În criză de ofertă politică, PDL vrea să devină partidul care se luptă cu cîinii fără stăpîn. De cînd Traian Băsescu nu mai deschide gura la capitolul electoral „Să trăiţi bine!” PDL n-a găsit altă metodă de a îmbunătăţi viaţa românilor decît prin uciderea cîinilor vagabonzi.

Am doi cîini în casă. Două căţele pe care le-am găsit. Pe Miţa am luat-o eu de pe stradă. Pe Doamna Tuică a pescuit-o soţia mea din tramvaiul 41. Miţa e, se pare, o corcitură de pekinez cu şoricar. Doamna Tuică e, sigur, dintr-un soi de terrier cît se poate de pur. Cînd a adus-o acasă, soţia mea a crezut că e un cîine castrat, cum i-a zis cineva din tramvai. O vede Miţa şi se întristează, apoi îi explică cine e şefa în casă. O smotoceşte, dar fără s-o muşte, mai mult ca să ne atragă nouă atenţia că nu vrea concurenţă în casă. Altfel, dacă vede o căţea pe stradă, Miţa se zbîrleşte şi sare la atac, chiar şi împotriva căţelelor de cîteva ori mai mari decît ea. Nu le suportă. După vreo lună de tristeţe a Miţei şi de plînsete cu ochii la uşă a Doamnei Tuică, cele două încep să se joace şi dacă nu le lua nimeni în braţe, se spălau una pe alta şi adormeau împreună. Doamna Tuică e şchioapă, ceea ce se vede doar cînd fuge. Asta mă face să cred că a fost aruncată, nu că s-a rătăcit, aşa cum am crezut cînd am dat anunţuri pe toate saiturile cu căţei pierduţi sau găsiţi şi aici pe blog. Altfel, un cîine din rasa Doamnei Tuică se vinde cu 12 milioane printre cunoscători.

Nu mai am loc în apartament pentru încă un cîine, dar dacă aş sta într-o casă care are şi curte, i-aş adopta şi pe cei trei cîini ai blocului, nişte maidanezi inteligenţi şi lipicioşi cărora toată lumea le dă de mîncare, dar pe care nimeni nu vrea să-i ia în casă, ca să nu-i lipsească de libertate.

Dacă programul prin care PDL vrea să euthanasieze cîinii fără stăpîn va căpăta putere de lege, atunci se va termina şi cu cî