Una dintre premierele anunţate pentru această toamnă ale Teatrului Naţional din Bucureşti îl readuce pe dramaturgul ceh Petr Zelenka pe scenele româneşti, după succesul fulminant de la Piatra Neamţ, de acum patru ani, cu „Povestiri despre nebunia (noastră) cea de toate zielele" în regia lui Radu Afrim. Cum s-ar fi cuvenit să fie notat exact în caietul de sală, a cărui responsabilitate pare a şi-o asuma Cristiana Gavrilă. Caiet de sală care seamănă, de altfel, noului spectacol despre care vorbeam, „Purificare", în regia tânărului regizor Alexandru Mâzgăreanu.

Adică promovare colorată, vioaie, pe pagini lucioase, cu nume sonore de sprijin şi cu tot atâtea erori de substanţă. Fiindcă, atunci când textele aceluiaşi dramaturg duc, într-un caz, la un binemeritat succes şi în altul la o reprezentaţie teribil de redundantă, incoerentă, pedagogistă şi, în ultimă instanţă, plicticoasă, avem două posibilităţi: ori al doilea text este ratat de scriitor, ori al doilea spectacol de regizor. Cu ajutorul neprecupeţit al actorilor. Cum nu am avut acces la text (experienţa Teatrului Naţional din Timişoara rămâne unică, până una-alta, cu a sa revistă „Atent" ce include şi textele premierelor), obiectul de referinţă rămâne spectacolul, cum probabil este şi normal.

Aşadar, avem un spaţiu de joc în Sala Atelier, a cărui responsabilitate scenografică şi-o asumă Andrada Chiriac. Aceasta aşază spectatorii de o parte şi de alta (cât de motivat o făcea, de pildă, recent, Alexander Hausvater la Teatrul German din Timişoara pentru „Don Carlos"!), culoarul de desfăşurare având la un capăt un perete de monitoare TV (vom fi într-un studio de televiziune, dar şi în subconştietul-acvariu al presupusei relaţii post-factuale pedofil - victimă), la celălalt un pian care, cu o nesemnificativă excepţie, rămâne neutilizat. Culoarul este întrerupt la jumătate de o canapea ce stă spate