Nu mai avem motive să ne bucurăm de ziua naţională. O spun ca unul care circulă cu tramvaiul şi cu autobuzul şi care vede cum bucureştenii de rînd sînt tot mai pleoştiţi. Nu numai bugetarii, aceşti cai de bătaie ai preşedintelui Băsescu. La fel de pleoştiţi sînt şi cei care au avut o afacere mică sau mijlocie de care s-a ales praful, şi din cauza crizei, şi din pricina impozitelor şi taxelor – într-un cuvînt, a birurilor care le-au netezit drumul spre faliment.
N-ai afaceri cu statul, adică nu faci parte din clientela Puterii, nu-ţi rămîne decît să aştepţi ca milogul zile mai bune, dar fără nici o speranţă întemeiată. Ca să-şi mai facă ochi de cumătru cu prostimea calicită, PDL-ul a pornit o campanie împotriva cîinilor fără stăpîn şi mai dă cîte un om al său pe mîna procurorilor. Asta în timp ce Traian Băsescu se mai răsteşte la bănci şi la Uniunea Europeană, se dă învins de „băieţii deştepţi” pe care i-a moştenit, dar nu-i scapă o vorbă despre băieţii deştepţi pe care-i ţine Puterea în braţe.
Ziua naţională nu înseamnă doar comemorare. Fără speranţa în ziua de mîine şi fără o minimă mulţumire faţă de ziua de azi, ziua naţională devine o simplă zi nelucrătoare în mijlocul săptămînii. Ca 23 August pe vremea lui Ceauşescu, cînd, tot aşa, ziua naţională era prilej de bucurie pentru tot mai puţini, pentru aleşi. Dar unii dintre aleşii de atunci începuseră să simtă că din pleoştirea majorităţii s-ar putea să li se tragă. Ceea ce li s-a şi tras.
Nu mai avem motive să ne bucurăm de ziua naţională. O spun ca unul care circulă cu tramvaiul şi cu autobuzul şi care vede cum bucureştenii de rînd sînt tot mai pleoştiţi. Nu numai bugetarii, aceşti cai de bătaie ai preşedintelui Băsescu. La fel de pleoştiţi sînt şi cei care au avut o afacere mică sau mijlocie de care s-a ales praful, şi din cauza crizei, şi din pricina impozitelor şi taxelor – într-un cuvînt, a