Aburii victoriei fara miza reusita de Victor Ponta impotriva lui Mircea Geoana incep sa se spulbere, razbunarea baronilor pentru esecul din 2009 s-a consumat, iar PSD incepe sa realizeze pretul platit.
Iar fetele lungi ale pesedistilor dupa ce Vasile Blaga s-a suit in fotoliul de presedinte al Senatului dovedesc ca acest pret nu li se mai pare atat de mic ca acum o saptamana.
Ion Iliescu a pus de altfel concluzia seaca: "a fost un calcul gresit!". Iar in politica, decontul greselilor este doar o chestiune de timp.
Adevarul e ca una este sa afli de boala incurabila si alta sa vezi mortul pe catafalc. Probabil ca putini pesedisti mai sperau ca partidul sa pastreze a doua functie in stat, dar mai trageau, probabil, nadejde ca undeva a fost o intelegere cu UDMR, ca infrangerea ar putea deveni o victorie strategica. Nici gand. Pe cat de lin a fost drumul lui Vasile Blaga din sala la prezidiul Senatului, pe atat de mare fost a lovitura incasata de PSD si, implicit, de USL, atat la nivel de imagine, cat si practic.
Sigur, or fi si social-democrati naivi care sa creada ca functia este, de fapt, una decorativa, fara mare importanta, cat timp presedintele tarii e in deplinatatea atributiilor. Cei cu experienta stiu ca nu e deloc asa.
Caci un presedinte de sedinta poate influenta decisiv soarta unei legi, printr-un vot fulger cand vede ca in sala adversarii sunt in minoritate sau tergiversand dezbaterile cu tot felul de interventii nesfarsite pe procedura pana cand se pierde sau, dimpotriva, se realizeaza cvorumul. Ca sa nu mai vorbim despre greutatea votului presedintelui Senatului in Biroul Permanent.
Degeaba se straduiste Victor Ponta sa-si convinga partidul ca Mircea Geoana oricum lucra cu Puterea. Avea fostul presedinte al Senatului pacatele lui, dar a recurs din plin la toate aceste metode, la abuzul d
