Mediul în care a crescut Jean Maurer, fiul fostului premier comunist, nu era unul al ilegaliştilor ori al nomenklaturii cadriste.

Maurer nu i-a pregătit fiului său o carieră politică. A mers la Liceul German. Menţionam că singura prietenă a mamei sale din lumea ilegaliştilor a fost Tanţi Buican, soţia activistului cominternist Alexandru Buican. Aceştia din urmă locuiau într-un apartament pe strada Andrei Mureşanu. Tanţi se cunoscuse cu întunecatul stalinist la Belgrad, pe vremea când ea era o tânără secretară în aparatul diplomatic. Ana Pauker a fost surprinsă de alegerea lui Buican, se prea poate ca acea "mezalianţă" politică să-l fi costat cariera în partid. În 1947, mătuşa mea Cristina Luca era ataşat de presă în Iugoslavia, atunci s-a cunoscut cu Kardelj şi cu Djilas, a pregătit vizita lui Tito la Bucureşti. Ambasador era Tudor Vianu. Era epoca în care comuniştii se serveau de intelectualii dispuşi să colaboreze ca paravan simbolic. Mihail Ralea era ambasador la Washington, Simion Stoilov la Paris, Iorgu Iordan la Moscova, Grigore Moisil la Ankara.

Până unde mergea, atâta câtă era, revolta copiilor din înalta societate comunistă? Erau cu toţii anesteziaţi moral? În 1973, mergeam cu trenul spre Cluj la sesiunea pe ţară a cercurilor ştiinţifice studenţeşti. Urma să prezint lucrarea mea "Noua Stângă între utopie şi disperare". În tren, în alt compartiment, se aflau Jean Maurer, securistul însoţitor şi câţiva amici. Am stat de vorbă destul de mult cu Jean pe culoar, fumam lângă fereastră. În ultimul an apucasem să ne vedem relativ des, dar întotdeauna pe fugă. Mi-a spus că lucrurile în ţară merg spre dezastru, că tatăl său este scârbit, că nu vede ieşire, că îşi va demisia, că Nicolae Ceauşescu este totalmente scrântit şi câte altele. Eram doar noi, i-am răspuns scurt: "Dacă se afla despre această convorbire, tu o să primeşti un perdaf de la tatăl tău, mie