Politologii sunt de acord că un prim-ministru are la dispoziţie două modalităţi de a conduce: a) Încearcă să conducă puterea executivă prin implicare personală directă în procesul administrativ. b) Al doilea stil de conducere, cel britanic, îl aşază pe prim-ministru în poziţia precisă de şef al miniştrilor săi. Din nefericire, toţi premierii postrevoluţionari ai României au ales prima soluţie. Aşa că nu e de mirare că Victor Ciorbea dormea în Piaţa Victoriei verificând hârtia xeroxurilor şi tonerul, iar Emil Boc îşi consumă energia firavă în chestiuni precum cositul, tunderea oilor sau asfaltarea străzilor.

Ca un autentic renascentist, care le cunoaşte şi le stăpâneşte pe toate! Înghiontit de scandalul de megacorupţie de la Cluj, premierul a anunţat că Secretarul General al Guvernului (SGG) asupra căruia planau suspiciuni de moralitate va fi verificat de Agenţia Naţională de Integritate (ANI). Tot Emil Boc a luat-o a doua zi pe Daniela Andreescu, şefa SGG, în delegaţie în Israel. A treia zi, fără să aştepte răspunsul ANI, a revocat- o din funcţie! Acum, că postul de SGG a ajuns la patrioţii de la UDMR în urma negocierilor, e o chestiune. Dar dacă ANI nu o găseşte pe doamnă vinovată? Cum rămâne cu onoarea ei nereperată, vorba lui nenea Iancu?

O să iasă premierul şi o să spună că “aşa a vrut muşchii lui”? Cert este că la ANI se sună de zor, iar Corpul de Control descoperă, pe zi ce trece, minuni care nu duc, culmea, spre Andreeasca, acarul Păun cu fustă! Întrebarea este: când va vorbi Andreeasca?