* zeci sau poate sute de copii sunt discriminaţi şi lipsiţi de şanse în viaţă chiar de părinţii lor
* aceştia nu le dau voie să meargă la şcoală sau la grădiniţă pentru că îi folosesc drept sursă de venit pentru traiul zilnic * un copil de opt ani, neglijat de propria familie, a murit anul trecut înecat, când, sătul de mizeria în care trăia, s-a dus să se spele singur la Dunăre * altul a fost omorât în bătaie de părinţii lui pentru că DGASPC a considerat că integrarea în familie este cea mai bună soluţie
Copiii-monedă. Copii care atât reprezintă pentru părinţii lor: un fişic de monede cu care să-şi cumpere băutura, ţigările şi, eventual, mâncarea. Cerşesc, sunt murdari, scormonesc prin gunoaie apoi lasă totul împrăştiat. Sunt violenţi, sălbăticiţi. La şcoală, în cazul în care ajung acolo, profesorii se chinuie să-i educe şi să le aline suferinţa, însă doar pe puţini reuşesc să-i salveze, pentru că ceea ce se construieşte ziua dispare noaptea. Totul pare zadarnic fiindcă părinţii acestor copii nu numai că nu-i ajută, ci dărâmă tot ceea ce construieşte şcoala: îi trimit la cerşit, să caute prin gunoaie. De cele mai multe ori nici nu-i lasă la ore. Normal ar fi ca alături de profesori să se afle şi alte autorităţi, însă de cele mai multe ori acest lucru nu se întâmplă decât în situaţiile limită. Cei mai mulţi ajung marginalizaţii societăţii. Crescând alături de oameni violenţi, leneşi şi cerşetori, copiii învaţă să fie la fel. Ne spunem că problemele lor nu ne privesc, însă societatea le este datoare. Nu ei şi-au ales părinţii. Nu a fost dorinţa lor să aibă părinţi oligofreni, alcoolici, violenţi. S-a întâmplat. Au venit pe lume, iar noi acum suntem datori să-i ocrotim, nu să ne purtăm la fel ca părinţii care-i condamnă la ignoranţă. Există o lege care-i ocroteşte, dar este ambiguă. Sunt sute de cazuri de copii ale căror drepturi sunt încălcate sistematic fix
