Ioan Gheorghe (90 de ani), unul dintre ultimii giurgiuveni rămaşi în viaţă care au luptat în cel de-al Doilea Război Mondial, ar fi vrut să urmărească parada militară de Ziua Naţională a României însă este prea bolnav ca să se mai deplaseze.

„Nu prea mai ies din casă pentru că nu pot să merg foarte mult. Ca să ajung să văd defilarea, ar trebui să plătesc o maşină însă nu am bani. Totul se plăteşte astăzi” afirmă veteranul de război care îşi aminteşte defilările la care participa când era tânăr.

„1 Decembrie era o zi ca oricare alta pe atunci. Parada de 10 mai era cea mai importantă” îşi aminteşte bătrânul.

Acesta recunoaşte că i-ar fi greu oricum să meargă la paradă pentru că s-ar simţi singur deoarece aproape toţi prietenii şi camarazii săi au murit.

„Ce să mai fac eu acolo la 90 de ani? Am mers până acum câţiva ani însă nu mai am cu cine să discut. Din 57 de colegi de şcoală, nu a mai rămas în viaţă în afară de mine decât unul singur” a mai spus Ioan Gheorghe.

Bătrânul care a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial şi a îndurat umilinţe greu de imaginat, spune cu amărăciune că în ziua de astăzi până şi paradele sunt de faţadă.

„Mă uit la toţi cei care vin acolo şi totul pare fals. Pune-le o armă în mână şi trimite-i la război. Nici nu ştiu să o ţină. S-au învăţat doar să dea din gură” încheie Ioan Gheorghe.

O viaţă ca-n filme

Rămas orfan de tată încă de la vârsta de patru ani, Ioan Gheorghe a ales uniforma militară pentru a scăpa de sărăcie. A ajuns în Germania în 1943, iar un an mai târziu a fost trimis în linia întâi.

A luptat de partea nemţilor dar a refuzat să mai facă acest lucru când a aflat că România a întors armele împotriva Germaniei naziste. Numit trădător de foştii camarazi, a fost închis în trei lagăre nemţeşti. Eliberat de sovietici, a fugit şi de aceştia pentru a nu fi trimis la