Toti se inghesuie sa explice cat de mult iubesc si de ce iubesc ei Romania.
De cateva zile, si ma astept ca astazi sa atingem apoteoza, unde te intorci te sufoci intr-un patriotism cleios si dulce ca serbetul. Si daca toata lumea o iubeste atat de mult, de ce arata Romania ca o tara total neiubita de romani?
Caci daca ar iubi-o, politicenii n-ar fura-o cat si cum pot. Daca ar iubi-o, ar gandi pentru ea strategii si proiecte, nu i-ar mai trada viitorul cu fiecare gest si fiecare decizie.
Daca ar iubi-o ar promova competenta si concurenta, i-ar dramui cu atentie banii, ar infrumuseta-o, nu ar poci-o doar pentru ca mutilarea e banoasa. Daca ar iubi-o n-ar lasa-o fara medici, fara tineri si fara elite, alungate peste granita.
Nu i-ar mai croi legi strambe si/sau tampe, n-ar mai chiuli de la munca de care depinde soarta tarii pe care, nu-i asa, nu mai pot iubind-o. N-ar mai minti-o privind-o in ochi.
Dar noi, romanii obsnuiti, cum o iubim? Din timp in timp ne mai apuca un acces de patriotism incitati de presa care reda, indignata, mai stiu eu ce atac miselesc la adresa imaginii noastre prin mai stiu eu ce emisiune de divertisment. Si atunci ne aratam romani verzi si verticali, incepem o lupta neinfricata cu variantele automate oferite de Google si vai ce bine ne mai simtim!. Asta nu e dragoste, nu e patriotism. Asta e orgoliu, e coada bat a caprei raioase.
Caci daca noi, romanii, ne-am iubi cu adevarat tara, ne-am comporta cu totul altfel, zi de zi, din momentul in care ne sculam din pat, pana ne culcam seara. Adica ne-am incepe ziua in baie si ne-am spala bine, inclusiv pe dinti, pentru a avea o tara cu oameni curati, ingrijiti si care miros frumos.
Odata iesiti pe strada n-am mai scuipa, n-am mai arunca mucul de tigara, pet-ul, servetelul, punga sau mai stiu eu ce alt deseu pe trotuar sa
