Stîrneşte deja de ani buni controverse în mediile occidentale. În Rusia, povestea miliardarului liberal închis pentru delapidare e de mult clasată – fostul preşedinte şi patron al companiei Yukos Oil mai are de ispăşit încă cinci ani de pedeapsă şi riscă să se confrunte cu alte procese. Exact despre Cazul Hodorkovski vorbeşte şi filmul lui Cyril Tuschi, un cineast german care a reuşit să ia legătura cu fostul oligarh, să găsească documente ale procesului, să intervieveze oameni din cercul puterii moscovite (şi mondiale) pentru care acest om de afaceri dubios şi disident veros al regimului Putin e ca un ghimpe în coaste.

Povestea lui Hodorkovski e oarecum cunoscută în Europa, au relatat-o deja mai toate publicaţiile importante şi şi-a spus-o chiar el, prin intermediul scrisorilor trimise din închisoarea siberiană. Foreign Policy a publicat, de pildă, în urmă cu doi ani, un articol semnat de Susan Glasser şi Peter Baker, despre „gulagul lui Putin“. E vorba de un portret al fostului director de la Yukos Oil, „cîndva cel mai bogat om din Rusia, astăzi cel mai important prizonier al Rusiei lui Vladimir Putin“. „Ideea de disident cu conturi în bănci din străinătate şi cu o armată de avocaţi şi publicişti care scriu în locul lui pe bloguri şi pe Twitter, din cartierele sigure ale Londrei şi Washington-ului, pare paradoxală. Cu siguranţă că e un drum lung de la închisorile sărăcăcioase şi exilul disidenţilor erei sovietice care au întruchipat acest termen, cei ca Andrei Saharov şi Aleksandr Soljeniţîn, care au sfidat puterea comunistă.“ Din „cuşca de sticlă“, Hodorkovski trimite presei occidentale editoriale şi comentarii maliţioase despre regimul de la Moscova, cugetări despre liberalism şi capitalism, scrisori deschise adresate preşedintelui. Spune că nu-şi doreşte aplicarea unui amendament care i-ar mai scurta detenţia (oricum, nu s-ar pune problema aplicării a