In primavara lui 1896, presa italiana a vremii titra cu litere de-o schioapa o intamplare neobisnuita petrecuta in capitala tarii. Aceasta relata cum un dac cazuse de pe Columna lui Traian.
Insa acest dac nu era nimeni altul decat Gheorghe Cartan, un cioban care se tragea din Tara Fagarasului. Schimbase patru perechi de opinci in calatoria sa de aproape doua mii de kilometri din satul natal pana la Columna lui Traian, monumentul ce poarta pecetea nasterii poporului roman.
Ultimul dintre daci este trezit
Intr-o dimineata racoroasa de februarie, un grup de vizitatori da peste un barbat ce isi gasise adapostul la poalele Columnei lui Traian. Straiele si infatisarea sa sunt remarcate, fiind deosebit de asemanatoare cu cele ale dacilor descrisi pe basoreliefurile monumentului inchinat imparatului roman.
Este luat in primire de mai multi oameni de ordine, iar unul din ei, uitandu-se atent la chipul sau batut de vreme, cojocul gros, camasa legata la brau si la incaltarile sale, isi exprima surprinderea spunand ca ar fi fost ca si cum unul dintre daci ar fi cazut de pe Columna lui Traian.
Printre zecile de oameni curiosi se afla si un gazetar, iar povestea ciobanului roman a ajuns la presele de tiparit. Prin insolitul exotic al acestei intregi situatii, badea Cartan a captivat imaginarul european.
Intr-o vreme in care romanii nu aveau drepturi
In momentul nasterii lui Gheorghe Cartan, Transilvania era o parte a Imperiului Habsburgic. Inca de mic, acesta a manifestat o curiozitate iesita din comun pentru istoria neamului si a originilor poporului roman, dar accesul la educatie era limitat, copiii romanilor ardeleni putand invata in propria-i limba doar in scolile confesionale, ce se gaseau intr-un numar restrans.
Neavand alte posibilitati, s-a angajat ca mocan la o stana si a imbrati
