În vremea campaniei electorale de dinaintea mandatului Emil Constantinescu, adică pe la mijlocul deceniului trecut, am ajuns cu membrii de atunci ai Partidului Alianţei Civice, în frunte cu însuşi Nicolae Manolescu, în localitatea Nădrag din judeţul Timiş. Despre orăşelul-comună se ştie cîte ceva din exprimarea şugubeaţă cu vădite trimiteri licenţioase în formularea „Ciocanul din Nădrag“, ştiut fiind că aici fiinţa pe vremuri fabrica Ciocanul, ale cărei începuturi le găsim în anul 1845 „cînd au fost construite ateliere de prelucrare a fierului (Zsidóvári vasgyár) de o societate vieneză“. De atunci, Ciocanului din Nădrag i-a mers atît de bine încît între „1880-1923 – întreprinderea Ciocanul din Nădrag avea furnale, oţelărie, turnătorie, laminor, uzină de valţuri, uzină de maşini, fabrică de maşini şi unelte agricole“ (datele obţinute de la www.cjt.ro).

În Banatul interbelic, şi multă vreme după, prin casele regiunii, mai ales prin bucătăriile de vară, mai puteai întîlni maşina de gătit Vesta, ştiută de toate babele de prin sate, producţie a fabricii din Nădrag. Şi cum spun, în anul electoral pomenit ajunsesem, sub ferma diriguire politică a cunoscutului critic literar, cu maşini, pancarte, steaguri, abţibilduri şi alte cele într-un loc cufundat într-o expresivă tristeţe a părăsirii, şi asta în ciuda pădurilor viguroase, a apelor, într-un cuvînt a naturii superbe care sfîrşeşte undeva pe vîrful Padeş, la o altitudine de peste 1300 m. Senzaţia de criză social-economică pe care am simţit-o atunci s-a accentuat prin ani. Pe website-ul Primăriei aflăm că „în anul 2000 în evidenţă erau 3653 de locuitori ai comunei Nădrag (aici intră şi locuitorii satului Crivina – care aparţine comunei Nădrag), ceea ce arată o scădere alarmantă a populaţiei în zonă (în 1990 populaţia localităţii apropiindu-se de 5000 de locuitori), în urma închiderii uzinei. Această migraţie a con