La 1 decembrie 1991, Ucraina îşi proclama independenţa. Era lovitura de graţie dată Uniunii Sovietice, după ce şi statele baltice se rupseseră de URSS. Imperiul s-a prăbuşit ca un domino. Pe 25 decembrie, Mihail Gorbaciov, un preşedinte fără ţară, demisiona. Comunismul aparţinea trecutului. Republicile independente alegeau calea capitalismului şi democraţiei. Războiul rece părea terminat. Oare? Dacă totul era/este o uluitoare operaţiune pusă la cale în laboratoarele KGB? Dacă URSS pleca pentru a rămâne? Un interviu senzaţional cu doctorul în istorie Constantin Corneanu. Sursa: Reuters
URSS – singuri împotriva tuturor
EVZ: Privind în urmă, după 20 de ani, era URSS condamnată să se dezmembreze? Care era contextul internaţional?
Constantin Corneanu: Convulsiile lagărului socialist (Berlin-1953, Budapesta-1956, Praga-1968), mişcările "Carta’77" şi "Solidaritatea" poloneză, integrarea economică a Comunităţii Economice Europene (CEE) şi încercarea de unificare politică a acesteia, ca urmare a "Raportului Tindemans" (decembrie 1975), au fost o veritabilă provocare strategică pentru Uniunea Sovietică. Intervenţia în Afganistan (decembrie 1979) avea să accentueze drama Imperiului Sovietic. Afganistanul devenise "Vietnamul" URSS: sovieticii erau prinşi într-un război pe care nu-l puteau câştiga, nici abandona.
La 10 ianuarie 1983, Viaceslav Daşicev, membru al Academiei de Ştiinţe a URSS, a înaintat secretarului general al PCUS, Iuri Vladimirovici Andropov, un raport asupra politicii externe sovietice în care avertiza asupra faptului că toate marile puteri ale lumii, cu excepţia Indiei, s-au aliat împotriva Uniunii Sovietice, iar a opune rezistenţă acestui enorm potenţial depăşeşte în mod periculos capacitatea URSS. Analizele relevau că economia sovietică nu rămânea doar în urma cursei tehnologice, ci devenise şi incredibil de risipitoare.
