- interviu cu Peter GREENWAY -

Anul acesta, celebrul şi controversatul regizor britanic Peter Greenaway, cunoscut nouă cel puţin din The Cook, The Thief, His Wife and Her Lover (1989), The Pillow Book (1996), 81/2 women (1999), Nightwatching (2007), a prezentat, în premieră, Live Cinema VJ Performance – Lupercyclopedia în deschiderea Festivalului Internaţional de Film Experimental Bucureşti BIEFF 2011 (17-20 noiembrie). Acesta este un spectacol audio-vizual novator, ce combină imagistica avangardistă a lui Greenaway cu soundtrack-ul experimental al artistului olandez Huibert Boon, proiectînd simultan pe cinci ecrane de mari dimensiuni şi mixînd „în direct“ imagini din creaţia sa multimedia Tulse Luper Suitcases. Uriaşul touchscreen a fost manevrat, în spectacolul susţinut la Sala Polivalentă, de însuşi Greenaway.

Care este prima imagine pe care v-o amintiţi, din copilărie?

M-am gîndit la acest lucru şi ştiu că trebuie să fii foarte atent la memorie, să faci distincţia între ce-ţi aminteşti singur şi ce ţi-au spus alţii despre tine. Îmi amintesc cum stăteam pe un covoraş înţepător de cocos, cu spatele gol, pe cînd aveam trei ani – simţindu-i consecinţele.

Aţi gîndit de la început în imagini, sau în cuvinte?

Din nou, trebuie să fiu atent să nu reinventez lucruri. De cînd aveam în jur de 12 ani, am vrut să fiu pictor. A fost o ambiţie foarte timpurie. Am crescut într-un mediu rural englezesc: bunicul meu cultiva trandafiri, străbunicul meu era tăietor de lemne, stră-străbunicul avea grijă de o pădure. De la o vîrstă foarte fragedă, de la 12 sau 13 ani, am fost fascinat de efemeritate şi am vrut să o fixez, să o ţintuiesc, ca să mi-o amintesc. Cred că voiam să creez imagini ca să le arhivez.

Vorbeaţi de efemer. Spectacolul prezentat în România dă tocmai senzaţia că imaginea este efemeră şi povestea nu poate fi trăită de la un cap l