Cea mai impresionantă demonstraţie de forţă/show of force, a militarilor români – atât cei din Ministerul Apărării Naţionale, cât şi aceia de la Ministerul Administraţiei şi Internelor, plus structurile de intelligence – de după decembrie 1989, s-a derulat pe 1.12. 2011.
La ora 7.00 treceam, cu autoturismul personal, venind de la Aeroportul Internaţional Bucureşti-Otopeni, pe şoseaua ce duce de la ex-Casa Scânteii spre Arcul de Triumf. Era încă negură. Una în care, pe principala cale de acces, pe traseul menţionat, se aliniau, într-o ordine impecabilă, cu pâlcuri de militari calmi, lângă acestea, blindatele Armatei României. Multe testate în deşerturile irakian şi afgan.
Pe la Arcul de Triumf mai trecusem într-o seară, din decembrie 1989, cu primul număr, necenzurat, al întâiului săptămânal liber al oştirii române. Atunci era panică, printre firavii studenţi postaţi să oprească, cu trupurile lor, toate maşinile aflate în trecere. Acum am simţit disciplina unor militari trecuţi prin experienţa dură a teatrelor de operaţiuni militare, din spaţiul ex-iugoslav, irakian şi afgan.
La 7.30 m-am oprit să iau flori şi o lumânare, ce o doream aprinsă la mormântul mamei mele. Din cimitirul militar. În spatele autoturismului meu, parcat regulamentar, a frânat unul dintre numeroasele autobuze cu militari echipaţi şi antrenaţi pentru paradă. I-am privit atent. Nu erau adolescenţii speriaţi din sângerosul decembrie 1989. Ci bărbaţi în toată firea, echipaţi în ţinuta de campanie, tipică deşertului, introdusă în Armata României de generalul Mihail Popescu, unul dintre cei mai populari şefi ai Statului Major General, printre cei cu grade mici. Purtau pistoalele-mitralieră, cu pat rabatabil, la spate, privind, cu înţelegere, şoferul stresat de pasagerul incident tehnic al autobuzului pe care îl conducea.
La 7.55 urcam spre Biserica Patriarhiei Române. Pe un g
