Am ţinut neapărat să ajung şi la ultima (pînă în momentul de faţă) producţie din seria „Amurg“: Zori de zi – ecranizarea primei părţi a celui din urmă roman semnat de Stephenie Meyer. De ce? Probabil, dintr-o nevoie, adolescentină încă şi nu prea evoluată, de poveste. Poveste de dragoste eternă.
Cum se poate ajunge la o asemenea dragoste eternă? Evident, printr-o relaţie (ca să folosim termenul consacrat) cu un nemuritor, pe binecunoscutul model al Luceafărului. Numai că, în timp ce Luceafărul se învîrtea în cerurile lui „nalte“, Edward vîna, liniştit, animale, prin pădurile din preajmă: pentru un vampir asta însemna să fii vegetarian.
Oricum, pentru Bella Swan, eroina cărţii, nemuritor însemna vampir: erau singurii disponibili prin preajmă. Cum poţi ajunge la dragoste eternă, în acest caz? Evident, întîi îndrăgostindu-te de un vampir – pînă la urmă, Cullenii, familia lui Edward, erau şi cei mai cool din zonă (concuraţi poate doar de varianta lor mai macho şi mai terre à terre, vîrcolacii din neamul lui Jacob). Şi apoi împărtăşind din nemurirea lui: pe scurt, lăsîndu-te muşcată şi transformată în vampiroaică.
DE ACELASI AUTOR Listă de cadouri Mica doză de transcendent (Alte) filme de Crăciun Decembrie timpuriuCu Bella se întîmplă ceva asemănător (doar că nu e muşcată ca să devină vampir, ci i se face o injecţie cu venin vampiresc în inimă): şi aşa ajunge să aibă acces la eternitate. Fascinant, ca idee. Ca scriitură, în ultimul volum al seriei „Amurg“, inegală: pe alocuri – extrem de plicticoasă, prin alte locuri – interesantă (sînt, totuşi, 754 de pagini). Ca realizare cinematografică (regia Bill Condon) – în general nereuşită.
Poate şi pentru că, de astă dată, romanul după care s-a făcut filmul nu oferă cine ştie ce acţiune. Mai întîi se petrece nunta. E adevărat că o nuntă ca-n basme e visul (aproape) oricărei femei care se respectă, sau c
