E îmbrăcat în trening şi aşteaptă să apară copiii. Are o geacă de antrenor şi merge puţin cocoşat. "Am avut probleme cu spatele încă de când eram fotbalist. Nu ştiu dacă mai pot să fac acum stop-ul ăla cu scrumiera", spune râzând Răducanu. E mândru de ce a realizat la şcoala sa de fotbal şi spune că i-au trecut prin mână mulţi tineri talentaţi, unul dintre ei e Mario Götze, fotbalist pe care Arsenal a oferit 40 de milioane de euro.
Când vede marfă bună se gândeşte doar să îi upgradeze cu ce a ştiut el să facă cel mai bine. "Aici punem accent doar pe tehnică. Îi învăţ să dribleze, să joace degajat fără să le fie frică de faptul că pot greşi. Eu nu decid cine e mai bun pentru că nu am echipă. Doar îi învăţ pe copii să joace fotbal". Vrea să vorbească despre Steaua, dar nu poate spune prea multe pentru că nu vede meciurile la televizor.
Totuşi, nu e mulţumit de starea de spirit din jurul echipei. "Am văzut că MM îl înjură pe Narcis, ăsta îi răspunde nu ştiu cum. În Germania nu vezi aşa ceva, nu poţi conduce un club de fotbal aşa", oftează unul dintre cei mai tehnici jucători din istoria României. Rememorează momentele în care a "evadat" din cantonamentul naţionalei şi nu a putut uita nici până acum că a fost doar rezervă pe Wembley. Are un mic regret că nu a fost în echipa Stelei care a luat Cupa Campionilor şi un alt regret mai mare că fotbalul românesc începe să se bată cu naţionale de mâna a treia.
Domnule Răducanu, mai iubiţi România?
Iubesc România pentru că acolo am învăţat fotbal timp de 26 de ani. Am fost iubit de oameni când jucam în naţională şi pot să mai stau 200 de ani aici că tot român o să mă consider. Este ţara care m-a format şi m-a învăţat ce fac acum.
De ce aţi plecat?
Am plecat pentru că au fost nişte lucruri care m-au supărat. În primul rând, pentru că nu am fost băgat în meciul de pe Wemble
