Sania trasă de FIDESZ şi Viktor Orban alunecă tot mai periculos pe derdeluşul crizei, iar Ungaria riscă să cadă de pe atelajul improvizat de radicalii maghiari care domină puterea de la Budapesta.

Cura de naţionalism economic pe care guvernul din ţara vecină şi-a permis-o în cel mai nepotrivit context cu putinţă şi-a dovedit falimentul în clipa în care premierul Orban a pronunţat, în aceeaşi propoziţie, FMI şi "igen".

FIDESZ şi amicii săi politici nu sunt însă la prima aventură de nivel înalt în care se avântă în acţiuni cel puţin îndoielnice. Viktor Orban şi partidul său au procedat la fel când au ajuns pentru prima oară la guvernare, în 1998. Puseurile necontrolate de naţionalism au reuşit şi atunci să-i irite pe liderii responsabili din Europa şi să complice, cel puţin o perioadă, chiar procese de reactualizare a unor proceduri şi mecanisme interne de funcţionare ale UE.

Dar, spre deosebire de 2002, când Orban a plecat în opoziţie pentru următorii opt ani, în 2011 pompierismele sale şi ale altor lideri de la Budapesta "beneficiază" de circumstanţe agravante. Este la fel de adevărat şi faptul că împrejurările actuale pot îngroşa tuşele oricărei decizii ceva mai ieşită din tipare, astfel încât percepţia să deformeze grav proporţiile reale.

Ungaria, însă, reprezintă un caz aparte.

Când a revenit la putere, Viktor Orban afişa o siguranţă de sine greu de egalat, iar regimul pe care l-a impus şi-a etalat rapid testosteronul cu decizii dintre cele mai halucinante, de la resetarea brutală a relaţiilor cu organismele financiare internaţionale, la coordonarea celui mai grav atac la adresa libertăţii presei şi înteţirea discursului naţionalist.

Însă planurile lui Viktor cel "macho" au început să se înfunde în momentul în care gradul de imprevizibilitate al guvernului pe care îl conduce a atins masa critică, iar indicatorii economici a