Cum arată, de fapt, Tripoli după insurecţia ce l-a răsturnat pe Gaddafi? Vă prezentăm o colecţie de fotografii, multe dintre ele „furate" din maşinile cu escortă ale delegaţiei ministrului român de externe Teodor Baconschi, care a vizitat capitala libiană marţi, 28 noiembrie.

Cu toate posibilităţile reduse de mişcare şi interdicţia de a părăsi convoiul ce se deplasa în viteză, fotografiile spun ceva despre viaţa Libiei de după Gaddafi. Teodor Baconschi discută cu oficiali ai Ministerului de Externe al Libiei, în salonul oficial al aeroportului militar din Tripoli.

În prim-plan, sticlelelde apă „postrevoluţionare". Pe etichetele lor scrie, în arabă, „Apă plată cu gust de libertate".

În saloanele oficiale, tablourile lui Gaddafi au fost scoase. Unele rame au rămas goale, altele au fost înlocuite la repezeală cu postere înfăţişând ruinele de la Leptis Magna, un oraş din epoca romană, foarte bine conservat. Doar vreo 2000 de vizitatori ajung anual aici. Dacă s-ar afla în altă ţară decât Libia, Leptis Magna ar atrage sute de mii de vizitatori pe an.

E clar, în Triopli, ca să te descurci, ai nevoie de un ghid.

Vechile postere propagandistice, din era Gaddafi, au fost acoperite cu vopsea neagră. Le recunoşti uşor după culoarea dominantă, verde întunecat, prezentă şi pe drapelul Libiei lui Gaddafi. Acesta a fost înlocuit cu cel al vechii Libii, în culorile roşu, negru şi verde.

Zidurile capitalei libiene au fost umplute cu graffiti pline de unor sarcastic la adresa fostului dictator. Tripoli a devenit, brusc, o adevărată expoziţie consacrată acestui tip de artă urbană.

Marketing libian, surprins din fuga maşinii. Libia nu e deloc un stat nepregătit pentru secolul XXI. Companiile occidentale sunt prezente aici încă din vremea lui Gadd