Se vorbeşte mult despre necesitatea vitală a unui nou contract social, ce ar putea duce la regenerarea societăţii civile româneşti, care se află la ora actuală într-o derivă năucitoare, după anii obscuri şi interminabili ai tranziţiei. Dar ce înseamnă un contract social?

Teoretic, contractul social e un acord mutual între Individ şi Guvernare, prin care ambii actori sociali se angajează, printr-un set de reguli şi responsabilităţi, să se protejeze reciproc în faţa oricărei forme de violenţă venită din afară sau din interior. În registrul practicii, contractul social poate fi tradus în felul următor: Vreţi să nu fiţi nişte marionete în mâinile politicienilor? Atunci înţelegeţi odată că voi, ca indivizi, nu puteţi influenţa în niciun fel procesul decizional dacă voi, ca indivizi, nu pricepeţi că a trăi în democraţie înseamnă şi a trăi într-o comunitate politică. Deoarece comunitatea politică este una dintre cele mai eficace arme de luptă împotriva prădătorilor politici. Veţi zice că aceasta nu este decât o reverie republicană, însă principalul motiv pentru care, de pildă, democraţia de tip american e atât de eficientă, îl reprezintă faptul că filosofia ei publică se bazează pe o "policy" - mai exact, pe o conlucrare politică între oameni şi grupuri. I se pot reproşa multe acestui model de democraţie, însă nu i se poate pune la îndoială regimul politic, care şi-a câştigat prestigiul (şi, evident, duşmanii) prin faptul că atât cetăţenii, cât şi statul au conlucrat în cadrul unei comunităţi politice. N-o spun eu, ci a spus-o cândva un munte de filosof politic pe nume Raymond Aron. Desigur, este absurd să facem o paralelă între Statele Unite şi România, însă există o sumedenie de "componente" din procesul de guvernare democratic american la care merită să tragem cu ochiul şi, poate, să facem un "copy/ paste". În fine...

Pătrunzând în noaptea româneas