În ultimele zile, asistăm, din nou, la o probă, perfect executată, de dublu limbaj din partea unuia dintre co-preşedinţii U.S.L., Victor Ponta. Un dublu limbaj care poate trăda fie erori de strategie politică – la care l-a împins obsesia pentru Traian Băsescu, ce pare să fi atins incurabil vârfurile U.S.L. –, fie adevărata faţă a unui lider politic ce pare a avea aspiraţii prea mari într-un stat democratic.
4 noiembrie 2011 : „(,...) Dacă o Justiţie trebuie să judece cum spune preşedintele ţării, eu nu cred că noi putem avea altă poziţie decât că trebuie să îl schimbăm pe preşedinte, la ce a făcut Băsescu, ieri, când s-a răstit la judecători şi le-a zis cum să judece (...)”, spunea Victor Ponta, declarând că afirmaţiile şefului statului sunt un (nou) motiv de suspendare.
12 noiembrie 2011 : “Domnul Băsescu mai are o singură redută, care se cheamă Justiţia, motiv pentru care se duce la C.S.M. să le spună judecătorilor cum ar trebui să judece, se duce la D.N.A. şi anunţă cine va fi şef în continuare”, declara, printre altele, Victor Ponta în ziua în care U.S.L. anunţase public că e momentul oportun pentru declanşarea procedurii de suspendare a preşedintelui Traian Băsescu. Spiritele se inflamaseră după ce şeful statului declarase, referitor la sesizarea C.C.R. de către U.S.L., privind amânarea, pentru 2016, a plăţii salariilor restante, că “Indiferent care este rezultatul la C.C.R., bani nu există, dacă ar exista, s-ar plăti”. Afirmaţia i-a fost “tradusă” de U.S.L. ca refuz de a respecta deciziile C.C.R., cu alte cuvinte, ca încălcare a legii fundamentale.
Câteva zile mai târziu, după ce aceeaşi Curte Constituţională a luat o decizie în disonanţă cu sesizarea U.S.L., anunţând că drepturile salariale pot fi plătite abia din 2016, a avut loc o schimbare radicală de discurs din partea lui Victor Ponta.
29 noiembrie 2011 : “Iat
