Prezentarea la Curte în epoca reginei Victoria şi nu numai era cu siguranţă una dintre cele mai importante experienţe din viaţa unei tinere care se lansa în societate. Rochia pe care o tânără de 17 sau 18 ani o purta cu acest prilej era foarte importantă şi multe debutante se căsătoreau în aceeaşi ţinută, uşor modificată. De altfel, debutul în înalta societate însemna, în fapt, că tânăra cu pricina devenea disponibilă pe piaţa măritişului, deschisă odată cu „sezonul londonez”.

Prezentarea la Curte era precedată de câteva săptămâni de practică, în care tânăra învăţa nu doar să-şi aleagă rochia, pantofii sau bijuteriile, dar şi cum să păşească graţios în faţa reginei sau a regelui, cum să facă o plecăciune fără a-şi pierde echilibrul şi fără ca tiara să alunece într-o parte a capului sau în celalaltă. Dawn Aiello notează în cartea Victorian Lace că finalul prezentării la Curte trebuia şi el bine exersat; tânăra trebuia să se retragă din încăpere fără a întoarce spatele reginei, acest lucru fiind considerat împotriva regulilor şi a etichetei şi, prin urmare, un afront adus suveranului. Dar cine putea fi prezentat la Curte? Potrivit The habits of good society, codul bunelor maniere aristocrate, puteau fi prezentate la Palat soţiile sau fiicele clericilor, ale militarilor şi ale ofiţerilor de marină, ale medicilor şi ale avocaţilor pledanţi, meserii considerate aristocrate. Soţiile şi fiicele comercianţilor, ale oamenilor de afaceri (cu excepţia bancherilor) nu erau pe lista scurtă. Femeile divorţate sau cele care trăiseră cu soţii lor sau cu oricine altcineva înainte de mariaj nu erau acceptate. În 1889, regina Victoria decide însă că o femeie divorţată putea depune cerere pentru a fi prezentată la Curte dacă desfacerea căsătoriei nu se produsese din vina ei, în fiecare caz de acest fel urmând a se decide în funcţie de meritele fiecărei femei în parte. Roch