Discursul berlinez al lui Radoslaw Sikorski a readus Polonia în centrul atenţiei. Într-un moment în care America este preocupată de “secolul pacific” şi Germania devine „naţiunea indispensabilă” a continentului, Europa Centrală intră în epoca unei politici externe multi-vectoriale.

Tendinţele izolaţioniste ale SUA nu trebuie exagerate. În cele din urmă, pentru că sunt nuanţate. Nu este vorba de un izolaţionism pur, ideologic, ci mai degrabă de o presiune internă de a se concentra pe repararea fundaţiei economice a naţiunii înainte de a se preocupa de orice alt proiect de politică internaţională. Cum va afecta această presiune internă implicarea americană în Europa Centrală şi de Est? Urmăresc această dezbatere şi tind să rămân foarte optimist. Sigur, ar fi nedrept să spunem că nu va afecta regiunea noastră. Deja a făcut-o, prin conturarea unui nou climat retoric - şi am în vedere diferenţele masive dintre discursul administraţiei Bush şi cel al actualei administraţii privind Europa Centrală. Iar din această perspectiva avem atât minusuri, cât şi plusuri.

În trecut relaţia dintre SUA şi regiune se baza pe proiecte mari, vizibile, cu un impact tangibil, precum extinderea NATO, integrarea în UE, desfăşurarea scutului anti-rachetă, războiul din Irak. Acest parcurs era nesustenabil pe termen lung. Şi nici nu era atât de profund pe cât am putea crede. Atunci când sari de la un proiect la altul înseamnă că ai mereu nevoie de un alt proiect. Acum ne aflăm într-un stadiu în care există o serie de proiecte mai mici, mai puţin vizibile, dar cu un impact concret şi care se bazează pe o cooperare la firul ierbii, multi-sectorială şi multi-faţetată. Este o ancorare mult mai sănătoasă pe termen lung. În ceea ce priveşte Cehia, spre exemplu, am putea fi tentaţi să credem că în absenţa scutului anti-rachetă relaţia cu SUA nu este foarte puternică. Dar, recent, vizita prem