Când mai mult de zece bănci, inclusiv jucători cu cotă de piaţă sistemică, plătesc dobânzi de 4% pe an şi chiar mai mult pentru a strânge lichidităţi în euro de la clienţi, când pieţele internaţionale sunt practic închise pentru finanţare la costuri rezonabile, semnalul de scumpire a creditelor se conturează practic automat.

În afară de unele companii mari pe care multe bănci îşi doresc să le aibă de clienţi şi sunt gata să le finanţeze la marje de 1 - 2 puncte procentuale peste EURIBOR, pentru restul clientelei care îşi mai doreşte credite se conturează deja perspectiva scumpirilor. Încă din septembrie dobânda medie la creditele noi în euro pe perioade între 1 şi 5 ani pentru companii a sărit cu un punct procentual faţă de august, la peste 6% pe an. Nici la lei situaţia nu este mai bună, dobânda medie pentru acelaşi tip de credit sărind chiar cu două puncte, la peste 11% pe an.

BNR monitorizează situaţia lichidităţii şi face deja injecţii de reglaj săptămânale, însă tensiunile au devenit vizibile prin creşterea numărului de bănci care merg la repo. Iar dacă băncile nu atrag sume suplimentare de la clienţi şi nici de la băncile-mamă nu vin bani noi, Finanţele vor avea din nou mult de luptat cu dobânzile.

Analiştii agenţiei americane de rating Standard & Poor's notează că băncile-mamă a nouă bănci locale şi-au reafirmat angajamentul de a menţine capitalizarea subsidiarelor peste pragul de 11%. Probabil este vorba despre cele nouă bănci care au semnat în 2009 Acordul de la Viena, însă până acum nici băncile respective, nici BNR nu au anunţat public reconfirmarea acestui angajament de menţinere a unei capitalizări confortabile a filialelor locale. Cât priveşte însă creditarea, S&P menţionează că dacă băncile-mamă din Austria şi Grecia intră în dificultate, şi-ar putea reduce semnificativ expunerile externe şi astfel ar reduce activitatea de cr