În dimineaţa de sfârşit de noiembrie, satul dormitează sub un cer mohorât. Cum treci podul, dinspre Sântimbru, Galtiu ţi se arată în tonuri de gri, de rozuri fanate, de verde prăfuit şi aramă acoperită de brumă. E linişte, de parcă n-ar fi început de săptămână, de parcă n-ar urma Ziua Naţională. În satul în care s-a născut Samoilă Mârza, fotograful Unirii – unicul –, nu se mai strâng ţăranii, laolaltă, să plece împreună spre Alba Iulia.
Pe-ntâi decembrie, de Ziua Unirii, va merge la Alba cine vrea, trăind sărbătoarea fiecare pentru sine. „Cu ani în urmă, participam la festivităţi mai organizat”, ne spune primarul Ioan Iancu Popa (unul dintre cei mai longevivi edili din ţară – fiind de 22 de ani alesul obştei). „Acum, comuna Sântimbru – cu satele din cuprinsul ei: Galtiu, Coşlariu, Totoi, Dumitra şi Sântimbru – e un fel de platformă industrială a Albei. Are fabrică de cărămidă, secţie de încălţăminte, fabrică de mobilă. Da’, vedeţi dumneavoastră, parcă se deosebesc oamenii, de o parte şi de alta a râului. Aceştia de-aici sunt mai «domnoşi», ăia din satele de dincolo sunt mai aproape de tradiţii, mai păstrători”. Printre „ăştia de-aici” sunt şi cei din Galtiu.
Să ne explicăm atunci aşa lipsa de efervescenţă pe care o observăm în satul de baştină al lui Samoilă Mârza, într-una dintre zilele de dinaintea Marii Uniri? „Azi, parcă 1 decembrie e o serbare şi nu o sărbătoare, e un moment istoric aproape neluat în seamă. În 1950, 1 Decembrie era un moment deosebit la noi, la liceu, la Alba. Parcă azi tinerii nu mai au entuziasmul de altădată al moşilor lor. Dar nu era aşa acu’ 93 de ani”, ne zice Aurel Sântimbrean – inginerul de mină care a lucrat la Roşia Montană şi s-a întors de-o vreme în sat. E nepot prin alianţă al fotografului („o soră de-a lui s-a măritat c-un frate de-al mamei”). „Au venit maramureşenii, în 1918, cu trenul, pe jos, cu calul. A
