Într-un timp în care puţini mai au răbdare să-l asculte „şi pe celălalt", vă propun un exerciţiu de menţinere a echilibrului interior.

Iată despre ce este vorba, pe scurt: gândiţi-vă că staţi faţă în faţă cu persoana pe care o detestaţi cel mai mult şi că vă adresaţi acesteia în aşa fel încât să începeţi un dialog, şi nu o confruntare.

Adică nu-i veţi spune detestatului câte parale face sau cât rău pricinuieşte în juru-i, ci îl veţi determina să-şi pună el însuşi întrebări în legătură cu justeţea acţiunilor sale.

Cam asta ar trebui să facem toţi, zi de zi, atunci când ne lovim de rea-voinţă şi de impostură, pe stradă sau la serviciu. Cu atât mai mult asta se aşteaptă de la un ziarist, atunci când are în faţă un personaj public asupra căruia planează suspiciuni sau în jurul căruia mişună corupţi şi oportunişti de tot felul.

În ambele cazuri este un exerciţiu greu, dar nu imposibil. Mai mult decât atât, este singura şansă de a schimba ceva în România, de a pune capăt gâlcevii generalizate.

Ştiu din proprie experienţă că este ca şi cum ţi s-ar face o intervenţie chirurgicală fără anestezie. Numai că acea intervenţie chirurgicală îţi salvează viaţa (interioară). Iar deseori o salvează şi pe a altora.

Sigur că e mult mai lesne (şi mai desfătător, fie vorba-ntre noi) să dai curs primei porniri de „a i-o zice nemernicului". Dar asta, din păcate, nu rezolvă nimic. Nemernicul nu se îndreaptă, ba din contră, devine şi mai nemernic, face şi mai mult rău în jur.

Aşadar, nu-ţi rămâne decât să laşi de la tine. Oricum, legea universală a compensaţiei funcţionează perfect, iar nemernicul îşi va lua răsplata, sub o formă sau alta, atunci când se aşteaptă mai puţin. Am constatat că aşa stau lucrurile atât în viaţa privată, cât şi în cea publică, fără excepţie.

Ideea este să-ţi antrenezi voinţa şi să dobândeşti puterea de a lăsa de l