Istoricul Petre Ţurlea, născut în 1947, fost deputat în trei legislaturi, premiat al Academiei Române pentru cele patru volume apărute în seria "Scrisori către Nicolae Iorga", a publicat în ultimii ani mai multe volume foarte căutate despre dictatura regală, Partidul Renaşterii Naţionale, Ion Antonescu, dar şi trei volume despre relaţiile dintre români şi unguri în secolul trecut. Pe acestea din urmă le topeşte în cartea de faţă, cu copleşitoare note de subsol, întreaga informaţie fiind adusă la zi*).

Analiza relaţiei dintre români şi unguri nu se impune - e de părere autorul - doar pentru că trebuie luminate unele fapte istorice, ci şi pentru că, "cunoscând constantele ei în întreaga Istorie contemporană, ştim şi la ce ne putem aştepta în viitor." Ungaria nu s-a împăcat niciodată cu graniţele care-i fuseseră trasate la Trianon, mai spune istoricul. "De la Trianon, ţelul suprem al Ungariei era acela de a redeveni Mare. Acestui ţel i-au fost consacrate toate forţele Statului."

Volumul cuprinde trei mari părţi: Ip şi Trăznea, atrocităţile maghiare şi acţiunea diplomatică românească; Transilvania de Nord-Est între 1944 şi 1952; UDMR şi societatea românească, adică perioada 1989-2011. Concluzia este tranşantă, chiar dură: "În raporturile dintre români şi unguri, în perioada 1940-2011, predomină nota conflictuală. Motivul este cel vechi: Transilvania. Asupra acesteia, dreptul de stăpânire al românilor este evident, din punct de vedere istoric, dar şi datorită ponderii demografice. Dar acest drept este permanent contestat de unguri.

Se impune şi o comparaţie între comprtamentul fiecăruia din cei doi pretendenţi la stăpânirea regiunii respective, faţă de celălalt. Românii nu au asociat niciodată afirmarea dreptului lor cu acţiuni antimaghiare, în afara celor de apărare; le-au cerut acestora doar să respecte Ţara în care trăiesc, unde este loc pentru toţi